Gânduri despre lume

Piaţa forţei de muncă in Provincie – prezent şi viitor

M-a întrebat deunăzi un prieten ce părere am despre perspectivele de carieră în România provincială, cu referire mai ales la partea de vest a ţării. Sigur că acum, în plină criza situaţia e cam „albastră”, companiile sunt orientate mai ales spre diminuarea cheltuielilor şi chiar a activităţilor (ce tare sună „core business”, nu?), astfel posibilităţile de mişcare în carieră sunt extrem de limitate.

Dar ce va fi după criză? Presupunând că această criză va avea sfârşit, care vor fi perspectivele pentru un tânăr ambiţios, dornic de creştere rapidă în carieră?

Ei bine, iată analiza mea:
România se îndreaptă spre o concentrare a activităţilor pe zone în funcţie de localizarea cea mai favorabilă pentru respectivele domenii. În acest context, Bucureştiul va lua partea leului. Tot ce înseamnă business, tot ce înseamnă conducere executivă şi strategică, tot ce înseamnă activitate comercială, se va concentra in capitală, adică acolo unde este puterea de decizie la nivel guvernamental. Practic o companie în România ori va avea sediul central la Bucureşti ori… nu va exista.

Sigur că oraşele din provincie vor continua să trăiască. În afară de companiile de interes local (servicii, infrastructură…), zona ce nu va fi acoperită de Bucureşti va număra practic doar activităţile industriale şi activităţile de tip R&D. Adică activităţile ce pot funcţiona separat de business development şi comercializare. De asemenea, importante pentru oraşele din provincie vor fi activităţile legate de specificul local (agricultură&co, turism, comerţ în zone de graniţă etc.).

Trecând la concret, trebuie să constat că oraşele mari ale provinciei sunt deja orientate spre ce le poate oferi viitorul. Astfel, R&D va continua să se dezvolte in Timişoara, Cluj, Braşov, Iaşi. Industria „automotive” va prefera oraşele din Vest plus zonele apropiate de Renault şi Ford.

Partea mai delicată o constituie capacitatea redusă de dezvoltare a oraşelor din provincie. Dacă ne referim la zona vestică, e suficient să ne amintim că, înainte de declanşarea crizei, practic nu exista şomaj in Arad (industrie auto) sau Timişoara (industrie auto şi R&D). Se ajunsese la situaţia în care firme străine din aceste domenii, foarte interesate de această zonă, nu au venit pentru că le lipsea perspectiva de a găsi forţă de muncă. În acelaşi timp, oraşele româneşti de provincie au mari dificultăţi de atragere / creştere a populaţiei, mai ales datorită lipsei infrastructurii.
În paralel, asistăm la transferul conducerii executive a companiilor din provincie spre Bucureşti, o operaţiune accelerată şi de criza prin care trecem.

Concluzie:
Oraşele mari din provincie vor avea o evoluţie lentă, iar domeniile ce se vor dezvolta vor fi industrie, R&D, servicii, afaceri pe specific local. Dar şi aceste domenii vor fi prezente doar în câteva oraşe, cele în care există deja o prezenţă solidă.
Partea de management executiv, strategic şi comercial se va transfera şi concentra în Bucureşti. Excepţii vor fi dar doar cât să confirme regula.
Astfel, un tânăr ambiţios şi dornic de succes şi carieră fulminantă are în faţa sa 2 opţiuni majore: să înceapă o afacere proprie (aici includ şi activităţi de tip avocat, medic etc) sau să ia în calcul o mutare la Bucureşti.

P.S.: În răspunsul meu, nu am analizat variantele de carieră peste hotare. a fost dinadins 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s