Filme

„Mary and Max” – frumos, trist şi … frumos

Mary şi Max… un film pare-se inspirat din fapte reale.

O frumoasă poveste a unei prietenii între o fetiţă singuratică din Australia şi un american obez, suferind de atacuri de panică.

Ea, Mary, fetiţa cu o mamă alcoolică şi un tată permanent absent, se decide să scrie o scrisoare unui necunoscut. Scrisoarea ajunge în New York la un om la fel de suferind, la fel de singuratic.
Povestea lor e descrisă de corespondenţa dintre ei. O corespondenţă plină de sensibilitate între 2 persoane cu o imensă nevoie de a avea prieteni şi cu foate puţine şanse de a-i obţine. Sinceritatea lor este totală. Cuvintele folosite sunt simple şi mişcătoare.
Dar Mary creşte. Şi în ea creşte şi dorinţa de a-l ajuta pe Max. De a găsi leac pentru suferinţa acestuia, pentru accesele lui de panică, pentru boala care-l ţine izolat de lume. Şi Mary dezvoltă o energie de necrezut: urmeaza cursuri superioare de medicină şi obţine un succes imens cu o carte care tratează boala lui Max.

Dar Max nu e de acord ca povestea lui, boala lui, suferinţa lui să fie o poveste publică. Se simte trădat de Mary. Şi face se ştie în faţa suferinţei: se izolează şi de ea.
Mary e distrusă. E momentul în care îşi dă seama că aceste simple, nevinovate şi sincere scrisori au fost viaţa ei.

Ce urmează?
Povestea continuă până la întâlnirea dintre cei doi. O întâlnire care concentrează în câteva minute tot ce înseamna suferinţă, bucurie, sinceritate, prietenie, dragoste, implicare totală, viaţă şi moarte.

Credeţi că aţi putea plânge la un teatru de papuşi?
Credeţi că un film de desene animate v-ar putea umple ochii de lacrimi?
Pentru că, trebuie să vă spun, în „Mary and Max” personajele sunt păpuşi. Da, păpuşi.
Pentru că povestea e simplă şi plină de sensibilitate, regizorul a preferat această soluţie. E mai… simplă şi nu se pierde absolut nimic din sensibilitate. Dimpotrivă, cuvintele din scrisori sunt mult mai prezente aşa.

Un film frumos, frumos, frumos. Şi trist…

Anunțuri

Un gând despre „„Mary and Max” – frumos, trist şi … frumos

  1. Eu astept o ecranizare „de Oscar” dupa Mioritza, pe Balada lui Porumbescu. Sa vezi acolo lacrimi la nivel global!
    Si nici macar unul dintre personaje nu apartine unei categorii discriminate… poate doar mioara.
    Un 8 martie egal si frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s