Articolele mele din RedUTA

De 65 de ani steagul alb-roşu flutură peste cetatea Aradului

(O poveste despre UTA)

UTA

Aprilie. 18 aprilie.
La mulţi ani, doamna mea în alb şi roşu!

65 de ani…

Orice aniversare are momentele ei de nostalgie. De aducere aminte.
Cum de am ajuns utist? Mai ales locuind într-un alt oraş? Mai ales locuind într-un oraş aflat cam la 50 de km mai la sud decât Aradul? 🙂

65 de ani…

Eram mic. Nu ţin minte exact vârsta. Dar începusem să aud de fotbal. De faptul că există ceva numit campionat. În care sunt mai multe echipe. Am realizat că mai la fiecare sfârşit de săptămână de la radio auzeam despre fotbal. Se transmiteau etape!

65 de ani…

Amintirile continuă cu tatăl meu intrebându-ne pe fratele meu şi pe mine cu ce echipă ţinem. Fratele meu a numit rapid echipa locală (ştiţi voi care 🙂 ). Rivalitatea noastră, tipică pentru fraţi de vârste apropiate, mi-a interzis instant să pronunţ acelaşi nume de echipă. Dar ce să fac? Nu ştiam nicio altă echipă…

65 de ani…

A fost momentul în care mama mea a intervenit şi mi-a dezvăluit un mare secret! Am aflat că mă născusem la Arad. Mai mult, tatăl meu mi-a spus că Aradul are o echipă în acel “campionat” de care începusem să aud. Mi-a spus că Aradul meu de naştere are o MARE echipă!
Şi m-am făcut utist…

65 de ani…

Viaţa de utist mi-a fost în valuri. Trăiri intense dar şi momente de acalmie. Depinzînd atât de rezultatele echipei cât şi de priorităţile vârstei. Ajungeam cam rar la meci pe stadion, de obicei când ne mai vizitam rudele din Arad. Ţin minte o tarabă lângă Teatru de unde tata îmi cumpăra cartofi pai înainte de a merge spre stadion. Erau delicioşi!
Şi da, nu pot uita cum de ciudă mi-am rupt rama ochelarilor la golul lui Ghizdeanu…

65 de ani…

Am avut şi o perioadă de rătăcire. De lepădare aş spune. Era pe la mijlocul anilor 80, UTA se zbătea în anonimat iar eu ţineam cu Sportul Studenţesc. Pentru Coraş. Mi-am revenit. Şi nu m-am mai rătăcit de atunci.
Mă uit în urmă şi realizez că UTA este una din (foarte) puţinele constante din viaţa mea din copilărie şi până acuma. Sunt un norocos.

UTA împlineşte 65 de ani.
65 de ani de când un steag alb-roşu flutură falnic pe cetatea Aradului.
Sunt utist şi astfel voi rămâne până la capăt. Am abonament şi vin la mai toate meciurile. Nu sunt nici cel mai vechi şi nici cel mai nou utist din tribune. Nici cel mai mare şi nici cel mai mic. Nici cel ce a făcut pentru UTA cel mai mult, nici cel ce a făcut cel mai puţin. Sunt doar un utist.
Norocos să fiu utist.
Bucuros să fiu utist.

Şi am un singur lucru de spus celorlalţi utişti:
Haideţi să ridicăm steagul alb-roşu cât mai sus!

E ziua ta! La mulţi, mulţi, mulţi ani doamna mea cea veşnic tânără!

Anunțuri

2 gânduri despre „De 65 de ani steagul alb-roşu flutură peste cetatea Aradului

  1. Eu mi-aduc aminte prima oara de UTA cind aveam vreo 3-4 ani si tata-meu era secundul lui Coco Dumitrescu si facea naveta Timisoara – Arad, si prima oara cind am auzit de UTA e ca-ntr-o seara zice Marieta „bai, tata vine suparat in seara asta ca a luat bataie” si eu chiar am crezut ca i-au tras-o unii lu tata-meu si am inceput sa m-agit ca cine-s aia ca ma duc sa ma razbun …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s