Politică

Amintiri despre … mâine?

saracie

Viaţa e grea în România.

Guvernul, sub oblăduirea Preşedintelui, anunţă noi şi noi măsuri de austeritate.

Majoritatea românilor aproba:
– da, e nevoie de restricţii ca să trecem de acest hop
– da, cauzele acestor zile grele sunt moştenirile trecutului, a hoţilor dinainte
– da, mai bine să suferim acum dar să nu mai fim dependenţi de „ăia răi din afara ţării”, nimeni să nu vină să ne dicteze ce facem noi aici!

Oamenii sunt dezbinaţi. Solidaritatea pare un cuvânt interzis. Invidia domină.

Intelectualii se ascund prin biblioteci şi privesc de sus pe ceilalţi fericiţi că ei încă mai au ce pune pe masă şi beneficii cu care să se laude.

În vecinătatea ţării sunt mişcări de protest, mişcări sociale. Acolo oamenii doresc… altceva.

Românii n-or să facă la fel, doar n-o să „explodeze mămăliga”.

Voci timide se aud.. „oare n-ar fi mai bine cu o altă Conducere???” Replica vine tăios „eşti nebun? Vrei să te conducă un vândut? TU NU VEZI CĂ ALTUL MAI BUN NU AVEM???”

Despre ce vorbesc aici?
Despre România în anul de graţie 1989!

Credeaţi altceva???

Sunt doar amintiri.
Sa fie amintiri despre … MÂINE?

Anunțuri

3 gânduri despre „Amintiri despre … mâine?

  1. Daca acest trend, inceput acum 20 de ani, va continua, cred ca nici macar previziunea lui Silviu Brucan, de revigorare a Romaniei dupa 20 de ani de la revolutie, nu se va adeveri. Iar acum 10-15 ani aceasta previziune ni se parea foarte pesimista…
    Eu tot sper ca nevoia de schimbare si curajul vor deveni presante in Romania dar cred tot mai mult ca vor izvori din disperare si nu dintr-o dorinta logica de evolutie si progres!

    Intr-adevar, constructia Romaniei nu trebuie conceputa ca un proiect politic ci ca o structura de rezistenta ce va trebui sa reziste zeci de ani, pe care politicul sa o accepte ca si conditie de baza pentru o buna guvernare.

    Tema mea cea mai mare este ca un nou “1907″ mocneste in adancurile fiintei acestui popor si daca nu vom gasi cat mai curand resorturile sa transformam aceasta disperare in energie constructiva, s-ar putea ca si generatiile urmatoare sa plateasca factura impotentei noastre cu varf si indesat!

    Acesta este un comentariu pe care l-am facut si unui alt articol pe o tema asemanatoare:
    http://www.princeradublog.ro/atitudini/dupa-20-de-ani-2/#comments

    1. Eu cel mai mult mă tem de faţa hidoasă a sărăciei ce se profilează. Mă tem că lipsurile din această ţară dezbinată vor scoate ce este mai rău şi mai urât la suprafaţă.
      Mă tem să văd oameni urând alţi oameni, făcând rău altor oameni.
      Şi mă mai tem că aceia care acum sunt acolo sus şi fură liniştiţi sunt mult mai dispuşi să-şi apere privilegiul de a fura decât erau comuniştii dispuşi în 1989 să-şi apere ideologia şi avantajele…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s