Fotbal

AfSud – a mai trecut un Campionat Mondial

S-a încheiat şi primul campionat mondial de fotbal găzduit în Africa.

Aşteptat de unii cu teamă (infracţionalitatea uriaşă din ţara organizatoare), de alţii cu speranţă (ce va aduce cultura africană ca plus la organizarea unui CM) şi de alţii cu curiozitate (cine se va descurca cel mai bine în condiţiile de „acolo”?), acest campionat a trecut oarecum discret.

Surprize au fost, cele mai multe negative, precum Anglia, Franta sau Italia. Chiar şi echipele africane pot fi trecute la aceasta rubrică, aşteptările fiind mult mai mari decât prezenţa Ghanei în sferturi.
Apoi, au fost confirmările. Multe.
Spania e chiar cea mai buna echipă din lume la ora actuală. Şi practică un joc foarte, foarte greu de contracarat.
Olanda a fost din nou „ţiganul care se îneacă la mal”. Dar au confirmat o valoare incontestabilă, o deosebită ambiţie de a învinge precum şi, din păcate, o înverşunare care în momentele decisive trece peste limitele sportive.
Brazilia a arătat, încă odată, că stilul de joc „european” nu i se potriveşte defel. Cu acest joc brazilienii ar fi putut chiar câştiga acest mondial, dar spectatorii tânjesc după „adevărata Brazilie”, dispărută cam de la mondialul… spaniol din 1982.
Germania a fost o echipă aparte, dar cu probleme similare Braziliei! De câteva campionate încoace vedem o cu totul alta Germanie, total nepotrivită cu sintagma de „panzer” cu care era identificată. O echipă generoasă în spectacol, care înscrie multe goluri. Dar, pentru a câştiga, Germaniei i-a lipsit tocmai acea tărie de caracter, acea putere de „panzer” care îi permitea să revină „din pumni” în orice meci. Acel spirit care a născut vorba „cu Germania nu eşti sigur că ai câştigat decât după ce ai ajuns la vestiare”.

Ajungem şi la impactul culturii africane asupra acestui mondial. Ei bine, aici nu putem spune decât un singur cuvânt: Vuvuzela! Acest… obiect, că nu ştiu cum altfel să-l numesc, a fost cea mai pregnantă prezenţă la acest turneu. De la enervarea fotbaliştilor sau a spectatorilor ne-africani, trecînd prin filtrele de sunet montate la televizoarele din Europa, acest… obiect a ajuns să se vândă în număr uriaş în toată lumea.
Ceea ce arată capacitatea comercială a unui campionat mondial de fotbal.
Dar arată şi cât de uşor cheltuiesc oamenii bani pe lucruri inutile dar zgomotoase şi care atrag atenţia!

Am lăsat la sfârşit ce mi-a plăcut. Recunosc că acest campionat nu m-a „mişcat” prea mult. Că fotbalul actual nu prea mă încântă (vezi ce am scris despre Brazilia). Dar, cu toate acestea, mă bucur că am văzut şi ceva frumos. Foarte frumos: Uruguay-ul lui Diego Forlan!
O echipă care a rămas sudamericană deşi a adoptat toate elementele fotbalului „modern”. Şi un jucător uriaş, venit de pe planeta unor Maradona, Falcao, Zico, Platini. O planetă pe care un Messi sau un C. Ronaldo nu au reuşit încă să ajungă. O planetă unde, cu umilinţă, dai tot ce ai mai bun din simplul motiv că porţi tricoul ţării tale!
Mulţumesc Uruguay! Mulţumesc Diego Forlan!

Anunțuri

5 gânduri despre „AfSud – a mai trecut un Campionat Mondial

    1. Da, Paul a fost meseriaş (sau meseriaşă?). Dar am zis să nu fac articolul prea lung. Din acest motiv n-am scris nici de Paul, nici de Argentina lui Maradona, nici de jafurile la hotelurile unde au fost cazaţi ziariştii. Spania chiar a meritat cupa, e „echipa momentului” în fotbalul mondial. Mie-mi pare rău că n-a ajuns Uruguay în finală…

  1. lasand la o parte bucuria ( totusi) castigarii titlului de echipa pe care am sustinut-o si simpatizat-o, ascensiunea Uruguay-ului e absolut remarcabila, in ciuda culoarului favorabil. era cazul ca macar pentru o perioada sa dam uitarii celebrele Uruguay- Paraguay caracterizate prin rupere de oase , taspe mii de cartonase si fugarit arbitrii si sa vedem fata frumoasa a unei echipe si a unui jucator ca Diego

    1. Cum să nu te bucuri când câştiga echipa din ţara unde ţi-ai petrecut concediul? 😛
      Sincer, bănuiesc că, în ciuda frumoasei evoluţii de la acest mondial, meciurile directe dintre Uruguay şi Paraguay vor continua să aibe o doză mărită de „cercetări la tibie”. Rivalitatea şi temperamentul sudamerican dau adesea un amestec exploziv.
      Dar mondialul ăsta s-a gătat…
      Ca şi concediul tău 😛
      E timpul să revenim la celeştii noştri în alb-roşu şi la Diego Nădăban 🙂

  2. din pacate concediul s-a terminat si odata cu el orice speranta de bine in tara asta. si ma refer si la dungatii alb-rosii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s