Am vizitat

În concediu prin Ardeal (III) – Turda, Bistriţa

Continui descrierea concediului la deja 2 săptămâni de la încheierea lui. Sper ca perioada asta să nu fi estompat impresiile.
Una peste alta, nu pot să nu remarc de unul singur: despre un concediu de nici o săptămână prin ţară pot scrie 4 articole pe blog (că mai urmează unul 😉 ). Înseamnă că într-adevăr sunt lucruri care merită văzute şi la noi!

Dar să revin la istorisire. Şi încep cu Turda. Cu salina din Turda mai exact.
Salina Turda - imagine de sus
Minele de sare (salinele) sunt una din cel mai interesante bogăţii ale zonei transilvane. Îmi amintesc de un amic grec care se tot mira de faptul că sarea poate fi extrasă şi din altă parte decât din mare sau ocean. Şi nu-i venea să creadă că sare se extrage la greu din inima României.
De fapt, sare nu se mai extrage de la această salină turdeană de prin 1930. Sare mai este, chiar foarte multă. Dar sunt alte saline (transilvane) unde exploatarea este mai puţin costisitoare, mai… eficientă.
Foarte bine!
Pentru că, astfel, salina din Turda a fost deschisă pentru vizite.
Mai mult, ea a trecut printr-un amplu proces de „cosmetizare”, de pregătire pentru a fi vizitată.
Un lift face legătura între cele 3 niveluri deschise publicului, exista un mic amfiteatru pentru spectacole, zona pentru minigolf, se închiriază bărci pentru o plimbare pe lacul de la nivelul cel mai de jos, sunt prezente tăbliţe cu istoria diferitelor părţi ale salinei… ce mai, turism civilizat! În plus, la ieşirea din salină pot fi cumpărate suveniruri.
Dacă e să caut nod în papură, aş menţiona posibilităţile reduse (spre inexistente) de a cumpăra ceva de mâncare sau de băut (practic, poţi cumpăra doar ceai).
Contaţi pe un minim de 90 de minute pentru a vizită completă a salinei, puteţi sta si mai mult dacă doriţi să beneficiaţi de calităţile aerului sărat.
Şi nu uitaţi! În salină temperatura este constantă, undeva la 10 – 12 grade Celsius. Dacă o vizitaţi vara sau iarna, luaţi în considerare acest aspect, schimbarea termică bruscă poate fi un şoc pentru organism.

Şi să plecăm mai departe… spre nord, spre frumoasele plaiuri ale Bucovinei. Despre (prea) scurta trecere prin această zonă voi scrie în alt articol, până atunci aş vrea să adaug câteva cuvinte despre Bistriţa.
N-am mai trecut niciodată prin acest oraş, pe care-l ştiam doar datorită echipei de fotbal numită, pompos, Gloria. Poate şi din acest motiv, ideile mele despre acest oraş nu erau defel pozitive.

Dar… surpriză!
Am plecat din vestul ţării, o zonă unde criza economică e vizibilă. Unde ritmul construcţilor noi (rezidenţiale sau comerciale) s-a diminuat foarte mult.
Şi am găsit un oraş în plină expansiune, un oraş viu, cu un bun ritm al vieţii. Un oraş care-mi aminteşte de fervoarea „expansionistă” a Timişoarei de acum 5-6 ani. Sigur, Bistriţa este, încă, un oraş mic. Dar creşte, parcă ignorând noţiunea de criză. O creştere cu părţile ei bune (cartiere rezidenţiale care apar ca ciupercile după ploaie) dar şi cu părţile mai puţin bune (drumuri distruse de camioanele şi autobasculantele ce circulă non-stop). Una peste alta, un oraş care arată că mai există creştere în România de azi. Încurajator!
Iar de aici, din acest oraş, frumoasa Bucovină e la doi paşi.
Dar despre asta, în articolul următor 🙂

Anunțuri

Un gând despre „În concediu prin Ardeal (III) – Turda, Bistriţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s