Ar fi trebuit să iau o piatră în gură. Prima dată în Bucovina.
Auzisem foarte multe despre această zonă. Despre frumuseţea ei.
Sincer, eram convins ca sunt exagerări. Odată ce ai norocul să vizitezi Tirolul nu prea mai eşti dispus să auzi despre locuri frumoase din România.
Sunt snob. Ba nu, am fost snob.
Bucovina este frumoasă. Dar trebuie să mai adaug un cuvânt, pentru că „frumoasă” nu e suficient. Răpitor de frumoasă. Da, asta este. Bucovina este un loc unde, la fel ca in Tirolul austriac, poţi sta o zi întreagă pe loc doar respirând aerul curat şi privind peisajul. Şi te poti simţi extraordinar de liniştit şi bucuros făcând asta!
Bucovina nu se descrie, ea se vizitează. De aceea vă povestesc doar despre drumu de întoarcere spre Bistriţa, despre ploaia jucăuşă ce ne-a însoţit şi despre frumoasele curcubee ce pictau cerul de după amiază.
E prima dată când am văzut 3 curcubee simultan!
Am profitat de scurtul timp în această preafrumoasă zonă pentru a vizita cimitirul vesel de la Săpânţa.
Sincer, impresiile mele sunt cam amestecate. Cert, cimitirul e frumos, mai ales prin acel albastru specific.
Dar textele de pe cruci nu le-am putut aprecia. Poate că sunt mărturie a unui anume folclor, poate că dă indicii despre cum este privită moartea in România rurală. Dar… personal, nu reuşesc să gust nişte versuri hazlii relativ la un copil călcat de o maşină când, în vârstă de 5 ani se juca în faţa casei. În fine, cimitirul este de vizitat, asta e sigur.
Pe drumul de întoarcere, strecurâdu-mă cu maşina printre hârtoape, am avut o revelaţie:
Din 1989 încoace, guvernanţii acestei ţări trebuiau doar să facă drumuri bune. Românii au iniţiativă, sunt buni antreprenori. În toată bucivina, hotelurile sunt rare, dar pensiunile au crescut ca ciupercile după ploaie. doar drumurile trebuiau să le facă. De restul dezvoltării zonei s-ar fi ocupat, cu succes, localnicii. Ceea ce au şi făcut. Cu riscurile aferente unei dezvoltări neplanificate. Ce, printre altele, a dat o foarte vizibilă pensiune cu exteriorul vopsit bicolor: o combinaţie intre un roşu aprins şi un violet electric! Foarte… săritor în ochi.
Faceţi drumurile dragi guvernanţi. Cât despre rest… lăsaţi libera iniţiativă! Oamenii locului se pricep mult mai bine ca voi!
Vizitaţi Bucovina! Dacă n-aş fi avut acest blog, Bucovina m-ar fi convins să-l fac 🙂
Închei aici scurtul periplu prin Ardeal şi aştept cu nerăbdare următorul concediu 🙂
Claudiu Meissner - blog personal 