Am vizitat

Tenerife, concediul „oaaaaa” (II) – Gomera!

În prima dimineaţă am avut întâlnirea cu ghidul de la agentia Schauinsland. Eram curioşi ce activităţi şi vizite ne recomandă.
A fost ora în care am realizat prima dată că o săptămână în Tenerife e total insuficient. Aşa că a urmat trierea…

Şi prima alegere a fost Gomera!
Gomera este penultima ca mărime insulă din Canare. Probabil că e mai cunoscută ca fiind ultimul loc de oprire a lui Cristofor Columb înainte de a purcede spre America. Legendele locale vorbesc despre faptul că amicul Cristofor ar fi stat aproape o luna în Gomera, atras nu de peisaj ci de guvernatoarea spaniolă a insulei.
În fine, nu ştiu cum arăta respectiva guvernatoare, dar insula este … „oaaaaa”!

Am ajuns acolo cu „bacul”. De fapt, cu o imensă navă ce transportă pasageri şi maşini. Nava aparţine companiei norvegiene Fred Olsen, companie care a asigurat cu navele sale primele curse zilnice între insulele Tenerife şi Gomera. Vaporul e organizat ca un avion, rânduri de 2 sau 4 scaune separate de culoare, revista companiei în buzunarul de pe spătarul scaunului din faţă. Plus buticuri şi baruri.


Dar să trec la subiectul principal.
Gomera este o insulă vulcanică cu o parte de sud extrem de aridă şi un nord de-a dreptul amazonian.
Această ciudăţenie este cauzată de faptul că norii de ploaie vin doar din nord şi nu reuşesc să treacă de muntele din centrul insulei. Astfel, versantul nordic este însoţit aproape în permanenţă de un „colier” de nori între 1000 şi 1400 de metri altitudine. Norii efectiv stau acolo iar pomii şi pantele îşi iau apa direct din ei. Deşi chiar şi aici plouă rar, plantele sunt în pemanenţă acoperite de stropi de apă. Apa e o prezenţă permanentă la această înălţime, drumul e ud deşi nu plouă. Fenomenul se numeşte „ploaie orizontală”.
Această zonă este protejată prin parcuri naţionale (33% din suprafaţa insulei este astfel protejată). Cel mai mare parc naţional se numeşte Garajonay şi este declarat World Heritage Site de către UNESCO. Normal, aici se găsesc peste 70 de specii de plante unice în lume precum şi alte câteva zeci care se mai pot întâlni doar pe insulele ce nu au fost atinse de glaciaţiuni.

Insula era locuită încă înainte de a fi descoperită şi cucerită de spanioli. Locuitorii au încercat aş spune cu disperare să-şi facă un trai bun pe această insulă nu chiar primitoare. Practic, e un munte ce iese din mare, arid pe jumăatate şi invadat de plante pe cealaltă jumătate. Locuitorii au încercat să cultive zona din sud aducând apa din nord. Au „terasat” practic tot versantul sudic pentru a reuşi să obţină zone orizontale şi în afara micilor spaţii de coastă. Rezultatul acestor terasări se vede şi azi şi e spectaculos:

Nu prea a mers… Sătui de viaţa grea, majoritatea locuitorilor au plecat spre alte zări de îndată ce au avut acces la mijloace de transport acceptabile. Curios e că majoritatea s-au îndreptat nu spre Europa ci în direcţie opusă, căutând de lucru în Cuba şi Venezuela. Astăzi, dintre populaţia „cu buletin de Gomera” jumătate trăieşte pe mult mai norocoasa insulă vecină Tenerife.

E greu de descris în cuvinte frumuseţea sălbatică a acestei insule. Pot doar să spun că, dacă ajungeţi în Insulele Canare puneţi vizitarea Gomerei pe primul punct în lista lucrurilor de făcut. Din cele câteva poze puteţi să vă faceţi o imagine, dar realitatea este mult mai impresionantă. Inclusiv plajele cu nisip negru (dar e un nisip fin!), drumurile rustice, stâncile de bazalt (care nu sunt altceva decât lava rămasă în crater – în timp craterul s-a erodat dar bazaltul mult mai rezistent a rămas, practic a rămas „umplutura”) ş.a.m.d.

Ah şi să nu uit de … fluierat!
Gomera a fost o insulă izolată, cu condiţii de viaţă dificile. Distanţa între gospodării este mare iar locuitorii aveau nevoie de mijloace de comunicare utilizabile la distanţă mare.
Şi au ales să transforme limba în … fluierat! Au inventat practic o modalitate de fluierat (utilizând gura şi mâinile) pe care au perfecţionat-o până acolo încât au putut reproduce cuvintele. Am asistat la o astfel de demonstraţie şi pot spune că e incredibil cum poţi fluiera fraze întregi!
Sigur că epoca modernă a făcut acest limbaj inutil, insula e bine acoperită de semnal 3G. Aşa că acest „silvo gomero” aproape că a dispărut. Din fericire, UNESCO a declarat acest limbaj ca moştenire culturală a omenirii iar acum, în şcolile din Gomera se predă şi acest stil de fluierat.

Şi să închei cu o poză care ar trebui să justifice Gomera ca fiind un loc „oaaaaa”:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s