Gânduri despre lume

Criza la români – Foamea de solidaritate

E criză…
O mică propoziţie peste care dăm la tot pasul de vreo 2 ani încoace.
Nu doar la noi.
E criză peste tot. În Europa. În lume.
Dar, parcă, la „ei”, criza arată altfel. La „ei” vedem oameni pe străzi. La „ei” vedem proteste împotriva abuzurilor. La „ei” vedem oameni care se ajută unii pe alţii. La „ei” vedem că le pasă de alţii. La „ei” vedem solidaritate!

România anului 2010 suferă de o puternică criză de solidaritate.

A fost suficient să se arunce doar o vorbă despre existenţa unor pensii mari ca, imediat, mulţi români să-i considere vinovaţi pe bătrâni pentru situaţia actuală.
A fost suficient să se arunce doar o vorbă despre numărul de ore de predare pe care le au profesorii pentru ca, imediat, mulţi români să-i ostracizeze pe profesori.
Rămânând la profesori, a fost suficientă o ameninţare voalată dinspre minister pentru a desfiinţa o plănuită grevă. De altfel, eşecul penibil al grevelor şi manifestaţiilor de protest e o altă mostră concludentă. De lipsă de solidaritate.

De ce?
De unde această lipsă de solidaritate?

Sunt românii egoişti? Nesimţitori faţă de semenii lor? Aceasta să fie explicaţia?
Nu! Nu cred. Refuz să cred asta.
Pentru că, dacă vă uitaţi atent în jur, veţi vedea uşor foamea de solidaritate a românilor!
Da, foame de solidaritate!
Pentru că românii îşi doresc solidaritate, tânjesc după ea.

Vedem această foame în ajutorul pe care sute şi chiar mii de români îl oferă necondiţionat persoanelor suferinde. Fie persoane bolnave, fie loviţi de natură. Foamea aceasta se vede în susţinerea unor proiecte ca „Salvaţi Roşia Montana”. Foamea asta se vede chiar şi în modul în care tinerii se adună pentru a-şi susţine echipa favorită de fotbal!

Vedem că românii se unesc relativ uşor în faţa unei idei simple.
O persoană ce are nevoie de un tratament costisitor pentru a se vindeca.
Ameninţarea unei acţiuni ce riscă să distrugă o zonă frumoasă.
Echipa favorită care are nevoie de susţinere.
Idei simple…

În schimb, doar un pic să se „complice” ideea şi românii se risipesc. Ca potârnichele…
Se impozitează pensiile? Nu mă bag, nu-i treaba mea!
Se dau afară oameni şi se scad salarii? Nu mă bag, eu lucrez la privat!
Se măreşte TVA? Nu ştiu, nu mă bag, nu e treaba mea!
Fac profesorii grevă că au salarii prea mici? Treaba lor, eu nu mă bag!
Sistemul medical este într-o mizerie de nedescris? Nu mă bag, aşa-i la noi…

Foamea de solidaritate a fost cel mai puternic manifestată în acele zile de decembrie 1989!
Dar iată că, acum, la 20 de ani distanţă, nu numai că nu suntem mai buni, dar am pierdut şi acea frumoasă solidaritate ce a rezistat şi sub ploaia de gloanţe!
Unde am pierdut-o?
De ce am pierdut-o?

Pentru că, de 20 de ani încoace solidaritatea este prezentată ca inamicul numărul unu al fiecărui individ.
Pentru că, de 20 de ani încoace, am fost învăţaţi să ne temem!
Pentru că, de 20 de ani încoace, am fost învăţaţi să ne lăcomim.
Pentru că, de 20 de ani încoace, am fost învăţaţi să vrem să conducem şi nu să slujim (vai, dar solidaritatea înseamnă să slujeşti, nu să conduci).
Pentru că, de 20 de ani încoace, am învăţat să nu avem încredere. În nimic şi în nimeni.

Au fost 20 de ani perverşi.
Ani în care valorile tradiţionale (credinţa, familia, patriotismul) au fost discreditate în numele modernismului.
Ani în care statul a trecut din slujba cetăţeanului în slujba unor bolnavi de putere.
Ani în care intelectualitatea şi civismul au fost practic dezintegrate prin lăcomia de bani şi putere a unor reprezentanţi ai săi.
Ani în care atâtea persoane sau idei au fost răsucite pe toate părţile, ani în care am fost atât de des minţiţi că nu mai ştim ce e bine şi ce e rău!

Şi acum?
Acum nu putem fi solidari decât în jurul unor idei simple…
Pentru că, dacă cineva ne cere solidaritatea, începem să ne temem. Şi să ne îndoim. Oare ce se ascunde, de fapt în spatele acestei cereri? Nu vrea oare cineva să se folosească de noi? Oare nu suntem manipulaţi şi minţiţi?

Lipsa solidarităţii este unul din „pilonii” crizei morale în care se zbate această biată ţară. Şi este şi unul din factorii care ne fac să ne gândim s-o părăsim 😦

Anunțuri

6 gânduri despre „Criza la români – Foamea de solidaritate

  1. eu cred ca acest popor a devenit foarte rau,iar din aceasta cauza este pedepsit de Dumnezeu.Degeaba l-au dat jos pe Ceausescu…..este mi bun Basescu???si daca l-ar da jos pe Basescu,ar putea un alt presedinte sa aduca belsug in tara si sa scape tara de datorii???acest lucru nu cred ca sta in puterea unui om.eu cred ca doar Dumnezeu poate schimba soarta acestei tari,dar daca oamenii nu se indreapta nu va fi mai bine,ci va fi mai rau:(

    1. La câtă răutate, pizmă şi dezbinare există în ţara asta, nu e defel nevoie ca Dumnezeu să ne pedepsească… e suficient să ne lase să ne distrugem între noi 😦
      Cât despre Băsescu… el oricum va pleca la finele mandatului său. Problema e ce lasă el în urmă dupa cei 10 ani… Şi nu mă refer la sărăcie, pentru asta se găseşte leac: muncă, seriozitate şi responsabilitate. Ci la un neam mutilat care nu mai ştie ce e rău şi ce e bine…

  2. Tot ceea ce ai scris este in mare parte adevarat!
    Din pacate, problema este foarte complicata si veche iar criza doar a scos dejectiile la suprafata!
    Poate este unul din putinele elemente care atesta teoria continuitatii daco-romane, insa „ne-unirea” getilor era subliniata de catre istoricii antici greci. Intotdeauna era mai important sa aiba fiecare regatul sau decat sa construiasca impreuna cu alti conducatori locali un stat puternic. S-a vazut si cat de subreda a fost constructia Daciei lui Burebista imediat dupa asasinarea acestuia! O mie de ani mai tarziu pe teritoriul Romaniei de azi, erau consemnate zeci de ducate si voivodate in timp ce francii reusisera sa cladeasca un stat unificat al lor. Abia dupa inca 600 de ani s-a reusit o unificare partiala ce a durat cam un an, si apoi inca 250 de ani de separare pana la unirea Moldovei cu Tara Romaneasca . Era un vechi document romanesc – „Istoria ţării Româneşti dă la let 1769” ce spunea:
    „În cele patru părţi ale lumii
    Prea numiţi erau românii
    Ca sunt escusiţi la fire
    Dar n-au între ei unire.
    Şi dintr-a lor neunire
    Va veni a ţării pieire”

    Revenind la realitatile actuale, unul dintre liderii sindicatului militarilor, care este si istoric militar, a descris romanii ca fiind „Poporul de imparati din tara nimanui”:
    http://istorie-adevarata.blogspot.com/2009/05/poporul-de-imparati-din-tara-nimanui.html

    Aici este samanta comportamentului nostru! Este adevarat ca si anii de comunism au adaugat teama despre care vorbesti tu, de a nu fi parat sau lucrat pe la spate si exact asta au incercat sovieticii sa faca – sa izoleze elitele si nucleele de rezistenta de restul populatiei. Iar pentru cei care s-au incapatanat sa opuna rezistenta, lectia a fost extrem de dura!
    Se pare ca experimentul a reusit, deoarece nici la 20 de ani dupa asa-zisa revolutie nu am reusit sa scapam de umbra trecutului, unele dintre sechele chiar acutizandu-se. Astfel am devenit campionii egoismului, hotiei si lenei, majoritatea oamenilor de valoare preferand exilul mizeriei de aici! In schimb vrem sa fim „europeni” (ne-intelegand ca noi suntem de milenii insa trebuie sa ne regasim propriile valori nu cele straine), sa conducem masini germane sau italienede marca (reprezentand rafinamentul suprem), sa detinem vile luxoase in Monte Carlo, dar daca se poate pe ne-muncite, prin smecherie! Refuzam sa intelegem ca studiul si munca ar trebui sa stea la baza societatii noastre, alaturi de cooperare si solidaritate, doar poate ca aceasta este calea pe care trebuie sa ne invatam lectia!
    A existat in perioada interbelica o miscare in Romania, al carei nume poate fi usor ghicit, care promova urmatoarele valori: cultul muncii (inclusiv cea in folosul comunitatii), exemplul personal, solidaritatea, modestia, combaterea coruptiei, familia traditionala crestina, conducerea prin elite si ierarhie, respectul pentru Biserica, cultul jertfei si al eroilor, conservarea si promovarea traditiilor romanesti. Au fost insa rapid deturnati de la idealurile lor de catre interese meschine iar ultimii reprezentanti au murit in inchisorile comuniste pentru ca acum doar pomenirea lor sa te echiteze rapid in extremist!

    Suntem asemenea unui organism coplesit de un virus mutant, caruia solutiile aplicabile altor organisme genereaza doar noi mutatii in cazul nostru, simptomele acutizandu-se!

    Si sa te solidarizezi cu cine? Majoritatea oamenilor au devenit impasibili iar cei care inca re-actioneaza sunt folositi ca si masa de manevra de politicienii fosti activisti de partid, securisti sau odraslele acestora. Cei cativa care ar avea „origini sanatoase” sunt fie coplesiti de valul celor dintai fie transformati asemeni lor! Si mai rau, chiar printre liderii sindicat sunt oameni cu trecut dubios, conditionati politic sau care detin firme ce capuseaza chiar intreprinderile in care lucreaza! Este una dintre ratiunile pentru care multi dintre bugetarii care ar fi trebuit sa iasa in strada au renuntat! Cunosteau prea bine ce se intampla in ograda lor!

    Care ar fi oamenii de valoare in jurul carora sa ne grupam? Care ne sunt exemplele? Dan Puric? Parca de curand si-a recunoscut colaborarea cu securitatea! Si cu toate astea eu unul consider ca si-a spalat pacatele! Petre Tutea? Din pacate nu a apucat sa vada ce degenerati am devenit! Cioran? Idem! Coposu? Idem! Familia Regala? I-a fost refuzat rolul pe care ar fi putut sa-l joace imediat dupa revolutie! Stim si de catre cine!

    O intreaga generatie a plecat dintre noi fara a apuca, in majoritatea cazurilor, sa transfere ucenicilor mai tineri adevaratele valori romanesti si darzenia cu care au infruntat bolsevismul globalizator! A aparut o ruptura, am pierdut continuitatea, lucru care se va vindeca foarte greu!

    Mai exista pe ici pe colo cateva nuclee de rezistenta, care vorbesc de o „Romanie profunda”, insa proiectul nu este inca matur si este nevoie de timp pentru a face populatia sa adere la acest curent de gandire. De asemenea, e imperios necesar ca aceste nuclee sa invete sa colaboreze si nu sa ramana fiecare pe cont propriu, izolat si intepenit in propria viziune. Si acest lucru poate fi inlesnit de un lider in care toate aceste grupuri cred si care le poate aduce pe o carare comuna. Romanii inca nu au invatat sa colaboreze unii cu altii iar ultimii 20 de ani parca i-au salbaticit si mai mult, impingandu-se egoismul in extrem.

    Asa cum spuneam intr-o postare pe blogul ASR Radu de Romania :

    « Un nou risc, datorat delasarii din ultimii 20 de ani, este radicalizarea unei parti a celor care opun rezistenta, ceea ce ar putea duce in cativa ani la aparitia unor miscari care vor milita intr-un mod mult mai agresiv cu privire la rezolvarea problemelor « Romaniei profunde » iar noile solutii ar putea destabiliza si bruma de democratie din aceasta tara.
    Ca incheiere, nu cred ca ne putem permite ca speranta intr-o Romanie renascuta din propria ei cenusa sa fie ingropata de mizeria zilnica a vietii de la noi pentru ca ar insemna sa condamnam si generatiile urmatoare, inclusiv copii nostri, la noroiul in care ne zbatem azi. »

    Deci solutia nu sta in fuga noastra din fata tavalugului, pentru ca amanarea agraveaza simptomele, ci in infruntarea lui! Asta daca nu dorim sa ne crestem copii prin tari straine povestindu-le ca „a fost odata Romania”…

    Daca nu suntem capabili sa iesim singuri din aceasta situatie, trebuie sa ne fie clar ca nimeni nu o va face in locul nostru! Nici macar acei romani care acum alcatuiesc diaspora! Ei asteapta, la randul lor, un mesaj ca exista sansa ca lucrurile sa porneasca in directia corecta!

    E buna si partea cu ajutorul de la Dumnezeu, dar pentru asta trebuie:
    1. sa crezi cu adevarat si nu sa executi cruci/minut sau sa arunci cu bani pentru pomenire
    2. sa faci si tu ceva, ca in bancul ala : „Dumnezeu: Bine omule, eu te-as ajuta sa nu te ineci, dar macar da si tu dintr-o mana sau un picior!”

    Si inca un lucru, de ce intotdeauna incercam sa ne solidarizam impotriva a ceva sau cuiva, in momentele de ananghie? Cand ne vom solidariza pentru a construi ceva impreuna?

    Marius Z.

    1. Sincer, eu am sperat ca din postul meu să răzbată optimismul. La ora actuala, solidaritatea nu există în România! Doar excepţii care confirmă regula aceasta tristă…
      Dar văd şi simt că există această foame de solidaritate. Oamenii au nevoie de solidaritate şi, în lipsa ei, nu se simt bine, oricâtă satisfacţie de moment le aduce decesul caprei vecinului!
      Românii nu fac excepţie! Duc în ei această foame de solidaritate şi dorinţa lor după normalitate e vizibilă. Doar că să fii normal apare ca o nebunie în România anului 2010…
      Păcat 😦

  3. lipsa de solidaritate si de incredere e si rezultatul lipsei de comunicare dar mai ales a lipsei respectului fata de coleg, prieten, amic, asociat ca sa nu mai vorbim de lipsa respectului fata de „terti”.
    suntem un „popor” profund imoral indiferent de cate cruci ne facem in fata fiecarei biserici intalnite in cale…
    PS. parerea mea e ca romanii nu sunt popor

    1. Hmmm… lipa de respect. Da, din păcate pare să fie una din trăsăturile majore ale românilor. Şi merită un post separat. Pentru că lipsa de respect faţă de ceilalţi cred că vine din lipsa de respect faţă de sine. Plus lipsa unui set de valori „minimal”.
      Comunicarea vine abia apoi. Ce să comunici în lipsa unor valori comune cu cel din faţa ta? Cum să ajungi la o concluzie? Ce ar putea comunica o antilopă şi un somon?

      Dar foamea de solidaritate există şi eu spun că asta e încurajator. Pentru că asta arată că încă nu ne-am pierdut de tot.
      Şi că ne e foame să fim oameni.
      Iar reuşita acestui demers se leagă tot de cruce. Nu de aia făcută din reflex ci de cea de la Golgota. Altă cale nu e. Decât să ne destrămăm ca oameni şi ca popor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s