Gânduri despre lume

Civismul la români – clica

La puţin timp după Revoluţia din 1989, pe când faimosul Front al Salvării Naţionale anunţase că va participa la alegeri, străzile s-au umplut de un strigăt nou, plin de furie şi uimire: „ne-au furat Revoluţia!”.
Replica celor „emanaţi” a fost bazată pe câteva argumente: „noi am fost prezenţi acolo în momentele cele mai fierbinţi” şi, mai ales „toţi cei care susţin ideile Revoluţiei din 1989 să ni se alăture şi să-şi susţină democratic opiniile”.
Rezultatele acelor clipe le vedem în România de azi. Şi în conducerea ţării, plină de „emanaţi din 1989”.

Scriam în alt post că românii nu mai au azi încredere în nimeni şi nimic.
De ce oare?
Pentru că tot în ce credeau li s-a furat!
Pentru că li s-au furat visele şi idealurile! Un furt mult mai pervers şi dureros decât cel material…

După faimoasa naştere a FSN au urmat alte şi alte apariţii „civice”. De la asociaţii ale revoluţionarilor sau victimelor comunismului până la asociaţii de tip sindical sau de protecţie a mediului, animalelor şi a altor vestigii istorice.
Marea majoritate a acestor asociaţii are câteva elemente comune:
– reprezintă idei nobile
– în scurt timp au pierdut încrederea românilor
Pe scurt, impresia este că aceste organizaţii au furat idealul pe care îl reprezintă.
Da, ca şi în istoria Revoluţiei şi a FSN-ului…

Trist e că, odată cu pierderea în aceste asociaţii, românii au ajuns să-şi piardă încrederea inclusiv în ideile reprezentate de aceste asociaţii.
Asociaţii?
Nu!
CLICI!

Acesta este, din păcate, civismul din România post revoluţionară! Clica!

Dar hai să vedem cum recunoaştem o clică şi care sunt asemănările dintre o clică şi o organizaţie „clasică”.
Amândouă reprezintă (oficial) idei – idealuri – aspiraţii reale.
În ambele cazuri majoritatea membrilor crede în ideea ce stă la baza organizaţiei.
Şi, în final, ambele au o structură organizatorică similară şi care dă, privind din exterior, un aer modern şi democratic.

Şi cam aici se opresc asemănările…
Dar diferenţele?
Cele care fac „trecerea” de la a „reprezenta” un ideal şi de a-l „fura”?
Cum recunoaştem clicile? Care sunt „simptomele” lor?

1.) Autovalidarea:
„noi suntem cei ce ne-am ridicat pentru această idee”, „noi am făcut sacrificii pentru acest ideal”, „cand pe nimeni nu interesa acest ideal, cand era aproape de a pieri, noi am fost acolo şi l-am salvat”. Vă sună cunoscut?
2.) Exclusivismul:
Este, invariabil, următorul pas după autovalidare. „Doar noi suntem cei ce reprezintă acest ideal”, „noi suntem organizaţia TUTUROR celor care împărtăşesc idealul X”. Sau, mai limpede, „noi SUNTEM acest ideal!”
3.) Raportul cu persoanele din „exterior” – agresivitate:
Odată „stabilit” exclusivismul, persoanele din afara clicii care împart idealul cu pricina devin ameninţări. Pentru că, automat, contrazic exclusivitatea! Dacă o persoană din „exterior” face afirmaţii relativ la „idealul” din titulatura organizaţiei, clica reacţionează imediat. Ca în faţa unui atac! Se combină jignirile (un simptom clasic al clicilor) cu atitudinile împăciuitoare dar care subliniază exclusivismul („dacă eşti interesat să contribui la acest ideal atunci înscrie-te în asociaţia noastră, altfel înseamnă că nu eşti cu adevărat un suporter al acestei cauze”)
4.) Raportul cu persoanele din interior – loialitate sau trădare:
În orice clică veţi găsi o reţinere faţă de necunoscuţi. Un membru nou este privit cu suspiciune dacă nu este recomandat de cineva din clică. Orice idee venită de la un „necunoscut” este, în general, respinsă cu o solidaritate demnă de cauze mai bune. Uneori se mai scapă şi motivaţia „ce vrea şi ăsta? păi nu-l cunoaşte nimeni…”. Rolul unui „simplu membru” este simplu: stai cuminte şi demonstrează loialitate faţă de cei din clică pentru că doar astfel îţi poţi demonstra loialitatea faţă de ideal. Dacă nu îndeplineşti aceste caracteristici te vei trezi rapid cu etichetă de „trădător” (un alt cuvânt după care puteţi recunoaşte o clică).
5.) Clica! (sau conducerea reală a asociaţiei)
Atenţie! Nu întotdeauna toţi membrii conducerii „oficiale” fac parte din clica ce doreşte să îşi însuşească idealul ce stă la baza organizaţiei. Se întâmplă adesea ca dintr-o idee nobilă să se nască o asociaţie care să funcţioneze normal. Până la o vreme. Până când se formează clica şi până pune complet stăpânire pe organizaţie (fie prin „înglobarea” conducerii oficiale fie prin mazilirea membrilor „nealiniaţi”). Mai mult, uneori membrii simpli ai organizaţiei sunt membrii importanţi ai clicii conducătoare. Acest lucru este mai rar, membrii unei clici dorindu-şi, în general, expunere publică!
Cum se recunosc membrii unei clici? Simplu, în general au un birt unde se întâlnesc! Fie că acesta se numeşte „5 găini” sau altfel, întotdeauna apare un birt unde membrii clicii se întâlnesc în mod tradiţional. Şi unde „pun ţara la cale” (uneori chiar fără ghilimele!) într-o atmosferă combinată de cafea, alcool şi fum de ţigară.
6.) Presarii de serviciu
Toate acţiunile de autovalidare şi exclusivism, precum şi „luptele cu trădătorii” necesită şi un aparat de propagandă. Acesta variază în funcţie de importanţa clicii. „Sus” găsim trusturi întregi de presă loiale unei clici. Mai jos găsim „vedeta jurnalistică locală” un presar care nu înţelege cum de talentul său imens nu l-a dus mai sus în profesie şi care îşi linge rănile manipulând grupuri din ce în ce mai mici de oameni în admiraţia neţărmurită a colegilor din clică. Presarii de serviciu sunt persoanele cele mai periculoase din clică. Pentru că au la dispoziţie mijloacele de a manipula persoane nevinovate, ambalând frumos şi vânzând minciuna drept adevăr! Plus că ei au ajuns să discrediteze însuşi informaţia!
7.) Clica nu renunţă niciodată.
Clica nu-şi dă niciodată demisia! Clica ajunge atât de obsedată de dorinţa de a fi unicii reprezentanţi ai unui ideal încât nu vor ceda niciodată „puterea”. Pun ghilimele pentru că orice clică sfârşeşte prin a distruge idealul pe care-l controlează. Este rezultatul invariabil, este furtul final. Clica ajunge să dorească atât de mult să controleze acele idealuri încât preferă ca acestea să dispară decât să încapî pe mâinile altora.
Şi vor merge din rău în mai rău reptând la nesfârşit „fără noi ar fi fost mult mai rău”…

Revenind la început…
Din 1990 încoace românii „de rând” constată că li se fură idealurile şi visele. De la revoluţii la echipe de fotbal. Trecând prin sindicate sau asociaţii de pensionari.
Da, aceste furturi sunt reale.
Iar în spatele fiecărui astfel de furt se află o clică.
Uitaţi-vă atent la organizaţiile civice sau de altă natură ce reprezintă idealurile voastre. Cu mici excepţii veţi vedea în spatele afişelor şi mapelor de prezentare rânjetul hidrei. Şi veţi auzi hăhăitul de la „Cinci Găini”. E clica. E acolo pentru a rămâne.
Dragii mei, nu renunţaţi la idealurile voastre. Nu lăsaţi clicile să câştige.
Rămâneţi la adevăr.
Doar adevărul ne poate elibera!

Anunțuri

4 gânduri despre „Civismul la români – clica

    1. Am făcut referire la civism pentru că, din păcate, spiritul de clică înlocuieşte la noi spiritul civic. E tot un spirit care face oameni să se adune, doar că ţelurile sunt de-a dreptul opuse. În acelaşi timp, clicile au acaparat majoritatea ideilor civice şi e poate cea mai gravă consecinţă a „clicismului” (ca să mai şi inventez cuvinte).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s