Politică

Noul Cod al Muncii – ce? de ce? pentru ce?

Noul Cod al Muncii este cel mai nou subiect de discuţie. Că e bine, că e rău, că e doar în avantajul angajatorilor, că de fapt nu schimbă nimic esenţial, că e comandă politică etc. Mass-media vuieşte de comentarii, primul ministru vrea musai să treacă legea fie şi prin asumarea răspunderii… ce mai? e clar un subiect la modă.
O sinteză bunicică a schimbărilor propuse la Codul Muncii găsiţi la acest link. Dar sunt convins că deja cunoasteţi despre ce e vorba.

Pe scurt, angajatorii spun ca actualul Cod al Muncii este foarte restrictiv şi că nu permite sancţionarea angajaţilor care nu performează.
„Au contraire”, angajaţii spun că şi cu actualul Cod al Muncii angajatorii făceau abuzuri, iar odată cu schimbarea propusă, vom deveni toţi nişte sclavi ai patronilor.

Ce m-a frapat pe mine cu privire la acest subiect este nu diferenţa dintre părerile angajatorilor şi a angajaţilor, ci tocmai ASEMĂNAREA dintre aceste opinii!
Asemănare?
Da!
Citind atent poziţile celor 2 tabere, îmi sare în ochi un lucru: fiecare are o părere proastă despre celălalt! Fiecare se tem e de o lege care să dea celuilalt drepturi pentru că fiecare e convins că „celălalt” va abuza de dreptul lui şi va face rău!
Angajatorii ŞTIU că angajaţii sunt leneşi, hoţi, mincinoşi, nu-şi respectă locul de muncă şi vor pârghii ca să-i sancţioneze.
Angajaţii ŞTIU ca angajatorii sunt lacomi, profitori, mincinoşi şi nu-şi respectă angajaţii.

Iar întrebarea care mă doare este: „nu cumva au ambele tabere dreptate???”

Pentru că nu conţinutul unei legi, al Codului Muncii ne face oameni.
Nu postura de angajat sau de angajator ne face oameni. Ba chiar invers, (non)calitatea umană duce la comportamentul atât al angajatorilor cât şi al angajaţilor.
Şi iată cum cădem peste marea problemă care rânjeşte spre noi din spatele fiecărui „subiect de importanţă naţională”: cât de „oameni” (mai) suntem noi românii?

Şi problema e chiar mai complicată. Pentru că poporul roman duce o lipsă acută de modele reprezentative care să afişeze calitate umană, caracter. Cât despre educaţia ce se face (fie in şcoli, fie prin massmedia) ea nu e îndreptată defel în direcţia bună.

Şi problema e încă şi mai complicata. Pentru că, în afară de o această lipsă de educaţie, poporul român mai suferă de o problemă: a paiului şi a bârnei. Vedem atât de uşor defectele celorlalti, întotdeauna le vedem! Dar debordăm de o înaltă impresie despre noi înşine. Rapid vedem paiul din ochiul altora şi ne îngrozim la ideea de cât rău ar putea face posesorul unui aşa pai mare!
Dar vai! Nu cumva să se refere cineva la bârna noastră că imediat devine duşmanul nostru personal! Nu cumva să îndrăznească cineva să ne spună că nu avem dreptate că imediat îl catalogăm ca înfumurat şi… multe altele care nu au loc pe blogul meu.

Şi astfel parcă e mai explicabilă părerea proastă a angajatorilor despre angajaţi şi invers, super proasta părere a şefilor faţă de subalterni şi invers. Plus, ca bonus, servilitatea faţă de falşi idoli (de obicei străini dar nu numai).

Dar să revin şi la aspectul politic al subiectului, pentru că suspiciunea faţă de intenţiile actualei guvernări îmi pare justificată. Un procent major din afaceriştii români trebuie să cotizeze la actuala putere. Şi „cererea” e tot mai mare pe măsură ce criza scade din resurse. Oamenii de afaceri au deci nevoie de instrumente de „eficientizare” a activităţii pentru a câştiga mai mult şi a acoperi „foamea” tot mai mare a puternicilor zilei. Iar noul Cod al Muncii este şi răsplata „fidelităţii” acestora faţă de putere.
În plus, noul Cod al Muncii este şi o manevră politică pentru a slăbi sindicatele. Ele reprezintă un spin în coasta puterii şi trebuie deci „penalizaţi”.

Şi deci ce se va întâmpla după intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii?
Pentru că, nu vă amagiţi, puterea politică de azi are suficiente metode pentru a-l impune…
În primul rând, aşa cum ziceam, nu va aduce nicio schimbare în calitatea umană a poporului român. Aş zice că nici pe plan al relaţilor de muncă nu vor fi schimbări spectaculoase.
Totuşi, victime colaterale vor fi. Ca de obicei, printre cetaţenii „simpli” şi care nu vor sa-şi găsească refugiu în străinatate.

Oricum, nu (doar) din acest motiv, traiul şi calitatea vieţii în România va continua să se degradeze.
Asa cum am mai scris, vă sfătuiesc să vă pregătiţi pentru zile grele.

Singurele raze de lumină vin dinspre UE: Aşa cum procesul de intrare în Schengen a dus la acţiunea din vămi, tot aşa europenii ne vor salva de la extincţie. Da, extincţie este cuvântul potrivit!

Anunțuri

10 gânduri despre „Noul Cod al Muncii – ce? de ce? pentru ce?

  1. Intr-adevar, codul muncii nu va modifica comportamentul nostru, indiferent ca suntem patroni sau angajati, insa nu cred ca vreodata salvarea ne-o va da cineva dinafara (poate doar sa profitam de o conjunctura creata de altii).
    Iar despre prevederi, problema cea mai mare va fi modul de aplicare, a carui pervertire „a la roumaine” poate atinge domenii nebanuite. Sa nu uitam ca desi vechiul cod avea normele sale, majoritatea firmelor le incalcau cu orice ocazie.
    Probabil ca guvernul Boc vrea sa creeze un „pachet de atractivitate” pentru investitorii straini, in care, pe langa modificarile din cod, sa adauge facilitati fiscale si mai stiu eu ce „norme” convenabile firmelor si paguboase pentru stat si simplii cetateni – dupa modelul privatizarii Petrom catre OMV, acum cativa ani:
    http://www.rgnpress.ro/categorii/analize-interviuri/678-dailybusiness-petrom-qstapanulq-crizei-cum-au-reusit-austriecii-sa-scoata-profit-de-miliarde-din-resursele-romaniei.html

    La asa oameni, Dumnezeu cu mila!

    Si mai ai dreptate la un lucru: da, vin vremuri si mai grele!

  2. M-am mutat aici pe blogu tau ca vorba aia sint opinionat si eu si m-as baga in seama cu o duma :)…Ideea e ca nu prea mai e cu cine discuta in a noastre plaiuri si nu cred ca romanii in general sint interesati si constienti in a-si apara drepturile lor fiindca e mult, mult mai simplu sa fi ignorant si lingau, iar capul plecat sabia nu-l taie e cum stim deja politica nationala de „porc” ca sa fiu mai plastic….De ce sa-mi fac eu imagine de protestatar si rebel? Sa faca domle ailalti, noua sa ni se deie, sa ni se faca ca asa am fost noi invatati din gene si nu stim sa protestam si daca e justificat sa protestam iar daca nu e bine in final ne imprastiem ca sobolanii de colo colo la batjocura vestica – sa ne fie chipurile mai o tzira mai bine …Pai eu vreau sa dau bine ca imagine sa ma pot catzara la o adica, de ce sa ma pun rau cu sistemul? nu mai bine tac eu asa si pun de o cioaca si un barbut la o cafa si un club sa vedem ce o mai fi maine? De aici e toata problema si nevigilenta noastra la ce fac autoritatile. Ei nu sint acolo sa ne reprezinte cum fals credem prin democratie ci cu alt scop perfid de a-si satisface propriile interese de clica calcind pe cadavre nationale… De fapt nu prea sintem noi ca natie in stare de mai nimic in afara de a mizerabil copia pe niste unii de dincolo, ulterior copiindu-ne pe noi insine in timpenie generalizata. A te cocotza cu orice pretz sooner or later sa dai bine prin tacere, servilism si ignoranta e o virtute si un statut… Ignoranta, ea ne-a costat o istorie si ne va costa mult din simplu motiv ca nu sintem uniti in a face front comun si a creea in general mai nimic, in a ne apara noi pe noi , asa incat vom ingurgita si aceasta gogoasa hidoasa si multe altele ca sa fim chipurile mai capitalisti decat capitalistii ….asadar ne meritam bicele zilnice pe spinarea noastra de romani „inteligenti” – din pacate nu la noi acasa!

    1. Problema e și mai complicată pentru că nu se limitează la servilism. Pentru că văd și o opoziție față de proprii conaționali.
      Un român cu cât cunoaște mai bine un alt român cu atât e mai tentat să-l sape, cu atât e mai tentat să se considere mai bun decât celălalt, cu atât e mai tentat să-l judece pe celălalt.
      Nu suntem uniți și pentru că există teama aia că ce mă fac dacă învingem și celălalt e pus șef peste mine? Nu mai bine pierdem? Și atunci o să zic eu la toți că am pierdut din vina celuilalt…

      Nu știu de unde vine combinația asta dezastruoasa. De servilism față de străini combinat cu ciudă pe conaționali.
      E o imensă teamă combinată cu mândrie și orgoliu.

      Dar da, la ora actuală suntem un popor dezbinat. Așa de dezbinat că unii pun în discuție faptul că încă mai suntem un popor…

    1. Ia şi tu partea pozitivă 😛
      Poate că formarea poporului român încă nu s-a încheiat. Astfel, vom fi cel mai tânăr popor european (chiar mondial). Şi deci cel mai viguros 😀

      Lasând gluma la o parte, poporul asta e terorizat de teamă, încremenit în blazare şi … nehotarât în alegerea taberei 😉

  3. Cred ca poporul acesta a ajuns acolo unde a ales, a inchis ochii de prea multe ori incat am ajuns o natiune oarba. Parca s-ar potrivi urmatorul citat: Au ochi si nu vad, minte si nu pricep. Ce bine ar fi sa n-am dreptate.

    1. Asa este, ne ramane doar speranta.

      Ce e mai trist. e ca dintre cei ce privesc si vad, majoritatea aleg sa fuga. Oriunde, in orice tara, numai departe de ce au vazut…

      Si mai ramane o intrebare trista: Pana unde? Cat de jos trebuie sa ajungem ca sa nu mai existe decat drum in sus?

      1. Ha.
        Drum in sus exista. Transfagarasanul. Dar chiar si asa e mai simplu dinspre oltenia spre ardeal decat dinspre ardeal spre oltenia.
        Deci e mai simplu in jos. Raman aspiratiile in sus…
        Ma rog…noroc cu blogurile astea ca se mai desteapta si romanu’ pe net si isi da cu parerea ca ce mizerie de oameni ce mizerie de tara si ca oare de ce si cum e posibil.
        Pai tovarasi, ca avem identitate doar ca indivizi si doar pana la usa de iesire din garsoniera devine nikel pentru din ce in ce mai multa lume.
        Dar ia sa luam asta in haturi si sa ajungem si la usa de iesire din caminul de garsoniere. Si tot asa sa ne folosim tupeul ca sa avem identitate si la locul de munca si in relatiile cu oamenii si pe strada si in atitudine politica si respect fata de semeni si tot ce ne inconjoara.
        Stim sa ne plangem si sa blamam dar hai sa si facem mai mult!
        Fiecare cat poate ar zice cineva… credeti-ma o sa fiti surprinsi cat de mult se poate.

        Hai sa incepem prin a fi generosi!

  4. Codul Muncii în Europa. Unde merge România

    Cătălina Mihai,Viorica Marin
    1430 afişări
    Luni 7 mar 2011

    http://www.adevarul.ro/actualitate/social/Codul_Muncii_in_Europa-_Unde_merge_Romania_0_439156406.html
    „Adevărul“ vă prezintă legislaţia muncii din câteva ţări europene puternice: Germania – „motorul economiei europene“, Franţa – „sora de stânga“, Marea Britanie – „regulile cele mai de dreapta“. Patronii români vorbesc de actuala „dictatură a salariaţilor“. Sindicatele susţin însă că viitorul Cod ne transformă în sclavi. De fapt, schimbăm o legislaţie de stânga cu una echilibrată.stânga

    Dezbaterile „Adevarul”: Ce privilegii pierd liderii organizaţiilor sindicale în noul Cod al Muncii
    În forma care a ajuns la Parlamentul României, noul Cod al Muncii creşte perioadele de preaviz şi de probă, permite firmelor să scape de lucrătorii incompetenţi şi pedepseşte aspru angajatorii care folosesc munca „la negru”. Perioada de probă este majorată la 90 de zile, perioada de preaviz creşte la 20 de zile, durata contractului de muncă pe perioadă determinată creşte de la 24 la 36 de luni. Cum stau însă lucrurile în alte ţări?

    Germania – negocierI dure
    Perioada de probă poate fi de trei, şase sau chiar nouă luni. În general, angajatorii preferă perioada de şase luni. Femeile nu pot fi concediate pe perioada sarcinii şi nici timp de patru luni după revenirea la muncă din concediul postnatal.

    Salariile compensatorii nu sunt incluse în legislaţia muncii din Germania. Se pot obţine în cazul disponibilizărilor colective sau la închiderea unei fabrici ori la relocarea ei. De asemenea, muncitorii care sunt concediaţi şi mai au puţin până la pensionare pot primi salarii compensatorii. Companiile care nu au patru ani de activitate nu sunt obligate să acorde salarii compensatorii.

    Există contracte colective de muncă, care se negociază dur. Secţiunea din contracte dedicată salarizării este valabilă pe o perioadă cuprinsă între unu şi trei ani, după care se renegociază.

    Durata unui contract de muncă pe perioadă determinată este de doi ani. Sunt permise mai multe contracte succesive, atât timp cât nu se depăşeşte limita de doi ani. De exemplu, un contract de şase luni poate fi prelungit de trei ori. Săptămâna de lucru este de 48 de ore. Orele suplimentare sunt reâcompensate prin zile libere. Se pot recompensa şi prin bani dacă este prevăzut în contractul colectiv de muncă. Concediul este de 25 de zile lucrătoare pentru cei care lucrează şase zile pe săptămână şi de 20 de zile pentru cei care lucrează cinci zile pe săptămână.

    Pentru munca „la negru” este sancţionat financiar doar angajatorul, inclusiv cu închisoarea (de la şase luni la cinci ani).

    Franţa – 35 de ore săptămâna de lucru

    În Codul Muncii francez, perioada de probă nu este obligatorie. Poate fi introdusă de angajatori, dar nu trebuie să depăşească două luni pentru un muncitor cu un contract de muncă nedeterminat, trei luni pentru maiştri şi tehnicieni şi patru luni pentru cei cu funcţii de conducere.

    Încheierea unui contract de muncă pe o perioadă determinată sau temporară este posibilă doar pentru activităţi specifice şi sezoniere, caz în care angajatorul trebuie să demonstreze că nu-şi permite locuri de muncă durabile. Preavizul trebuie trimis cu cel puţin 30 de zile înainte de data concedierii.

    Durata concediului plătit este de 25 de zile lucrătoare, iar săptămâna de lucru, de 35 de ore. Munca „la negru”, deşi este greu de dovedit chiar şi în Franţa, expune la sancţiuni atât angajatorul, cât şi salariatul. Acesta din urmă este pasibil să returneze sumele primite şi să fie condamnat împreună cu angajatorul. Reprezentanţii sindicatelor nu pot fi concediaţi. Ei beneficiază de protecţie de concediere în caz de procedură de salvare, redresare sau lichidare judiciară a companiei.

    Marea Britanie – probă de nouă luni

    Nu există o limită legală a perioadei de probă, dar majoritatea angajatorilor preferă nouă luni. Dacă la sfârşitul perioadei angajatul e concediat, acesta poate contesta în instanţă numai dacă a lucrat cel puţin 12 luni.

    Toţi angajaţii au dreptul la minimum cinci-şase săptămâni de concediu de odihnă plătit (28 de zile), perioadă în care sunt incluse şi sărbătorile legale. În cazul în care un angajat e disponibilizat, compania are datoria să-l consulte individual sau prin reprezentanţi. Angajatorul e obligat să informeze angajatul asupra motivelor pentru care a fost pus pe listă şi să asculte ideile acestuia.

    În cazul în care consultarea nu are loc, disponibilizatul poate da în judecată compania pentru concediere ilegală. Disponibilizatul are dreptul la plăţi compensatorii în funcţie de vârstă, salariu şi de vechimea în companie.

    În cazul demisiei, preavizul minim legal pe care trebuie să-l dea angajatul este de o săptămână. În cazul în care compania decide încetarea contractului, preavizul minim legal este de o săptămână dacă vechimea angajatului e de până la doi ani şi de o săptămână pentru fiecare an lucrat, dar maximum 12 săptămâni dacă vechimea este mai mare de doi ani.

    Angajaţii cu contracte temporare de muncă au aceleaşi drepturi ca şi angajaţii cu contracte pe termen nelimitat. Munca „la negru” se pedepseşte cu amendă sau până la doi ani de închisoare. A contribuit:
    Ana-Maria Vieru

    Ungaria – un cod inspirat din cel francez

    În Codul Muncii se acordă drepturi extinse sindicatelor. Se organizează consultări cu acestea în toate problemle legate de angajaţi. Dar împuternicitul sindical nu are voie să dezvăluie informaţii de afaceri considerate de angajator confidenţiale sau secrete. Există sistemul contractului colectiv de muncă. Perioada de probă la angajare este de 30 de zile, dar se poate prelungi la trei luni. Compensaţiile plătite în caz de disponibilizări variază în funcţie de vechimea angajatului.

    O prevedere clar inspirată din Codul Muncii din Franţa este recomandarea ca angajaţii care mai au cinci ani până la pensionare să nu fie concediaţi. Codul Muncii pune accent pe egalitatea şanselor şi se referă concret la femei, angajaţi de peste 40 de ani, rromi, handicapaţi, persoane cu mai mulţi copii. Recent s-a redus perioada de anunţare a concedierilor colective (30 de zile). Eva Galambos

    Liderii sindicali, cei dintâi la bani
    Terence O’Sullivan (stânga) şi Tony Woodley, „nababii“ sindicaliştilor din Statele Unite şi Marea Britanie Foto: Reuters

    La sfârşitul anului trecut, liderii sindicali din România au fost siliţi pentru prima oară să-şi publice averile. Opinia publică a putut afla astfel ce venituri uriaşe obţin liderii de la confederaţii şi din participarea în consiliile de administraţie. Liderii s-au declarat persecutaţi de Putere.

    Privilegiile şi salariile liderilor sindicali au stârnit tensiuni şi la „case mai mari” decât România. În SUA, adevărata miză a luptei sindicale contra reformelor pieţei muncii din statele Wisconsin, Ohio şi Indiana nu ar fi protejarea angajaţilor, ci a salariilor uriaşe ale liderilor de sindicat. Dezvăluirile au fost făcute de Center for Public Integrity (CPI), un think-tank liberal.

    Organizaţia îi acuză pe liderii sindicali că sunt mai preocupaţi de beneficiile personale, decât să lupte împotriva reducerilor salariale.

    Cât costă un sindicalist

    Potrivit CPI, salariile liderilor de sindicat sunt de ordinul sutelor de mii de dolari anual: 173.000 de dolari pentru Bob King (preşedintele United Auto Workers), 283.000 de dolari pentru Richard Trumka (preşedintele AFL-CIO), 480.000 de dolari pentru Gerald McEntee (liderul AFSCME Federaţia angajaţilor federali, teritoriali şi municipali). Terence O’Sullivan, preşedintele Uniunii nord-americane a muncitorilor, câştigă nu mai puţin de 618.000 de dolari. Salariul anual mediu al unui bugetar din Wisconsin este de 48.348 de dolari.

    În 2009, opinia publică britanică a fost şocată să afle că, în timp ce bugetarii se confruntau cu reduceri salariale dureroase, liderii sindicali şi-au acordat măriri de lefuri de până la 20%, scrie „The Telegraph”. Cea mai mare mărire şi-a acordat-o Tony Woodley, şeful sindicatului Unite, cel mai mare din Marea Britanie. Veniturile anuale ale acestuia au fost, în 2009, de 105.760 de lire sterline. Pe lângă salariu, a mai primit din partea sindicatului şi un „mic ajutor” la cumpărarea unui imobil, dar şi bani pentru benzină.

    În România, cele mai mari venituri le-a avut în 2009 Marius Petcu, preşedintele CNSLR-Frăţia, cu 84.550 de euro obţinuţi de la confederaţii şi diverse sinecuri. Diferenţa este că în timp ce liderii americani şi britanici „stăpânesc” peste organizaţii de milioane de membri, nicio confederaţie de la noi nu are măcar un milion de sindicalişti.

    Cum se redimensionează programul de lucru

    Una dintre noutăţile care îi nelinişteşte pe sindicaliştii din România este introducerea în Codul Muncii a aşa-numitelor „scheme de redistribuire a forţei de muncă”, acorduri pentru norma redusă de lucru. Proiectul de Cod pe care îşi va asuma răspunderea Guvernul permite reducerea săptămânii de lucru de la cinci la patru zile atunci când o firmă îşi diminuează temporar activitatea pe o perioadă mai mare de 30 de zile. Măsura este însoţită de scăderea corespunzătoare a salariului.

    De asemenea, proiectul reglementează şi aşa-zisul şomaj tehnic, în cazul reducerii sau întreruperii activităţii, când unii angajaţi sunt trimişi acasă şi plătiţi cu 75% din salariul de încadrare. Potrivit Biroului pentru Europa Centrală şi de Est al Organizaţiei Mondiale a Muncii (OIM), aceste acorduri pentru normă redusă” au fost testate cu un anumit succes de mai multe state”, printre care se numără Austria, Belgia, Canada, Franţa, Germania, Olanda, Elveţia, Croaţia, Ungaria, Polonia, Slovacia şi Turcia. „Atât Comisia Europeană, cât şi OIM promovează aceste scheme ca măsuri care pot ajuta la controlarea impactului crizei de locuri de muncă şi la menţinerea acestora”, mai spune Biroul pentru Europa Centrală şi de Est al OIM. Mariana Bechir

    „Adevărul” dezbate online Codul Muncii

    Carmen Constantin

    Ministrul Muncii, Ioan Botiş, va arăta ce efecte speră să obţină Guvernul prin noul Cod al Muncii într-un interviu difuzat astăzi, de la ora 15.00, pe adevarul.ro. Oficialul va explica, între altele, în ce măsură poate deveni mai suplu şi aparatul bugetar prin aplicarea noii legislaţii şi ne va spune când ar trebui să apară primele rezultate privind creşterea numărului de joburi.

    De altfel, Ioan Botiş ar fi vrut reglementări şi mai drastice privind pedepsirea muncii „la negru” faţă de cele cuprinse în proiectul de Cod care va fi asumat de Guvern. Textul noii legi prevede amenzi substanţiale pentru cei care fac angajări „la negru” şi chiar pedepse cu închisoarea pentru patronii prinşi că folosesc peste cinci muncitori nedeclaraţi.

    Tot astăzi, de la ora 16.00, reprezentanţii patronatelor, ai sindicatelor, ai Guvernului, angajaţi şi angajatori intră în „Dezbaterile Adevărul” pentru a lămuri ce e bun şi ce e discutabil în noua legislaţie pe care Guvernul vrea să o impună prin asumarea răspunderii. Cititorii sunt aşteptaţi să-şi pună propriile întrebări prin intermediul paginii de internet a ziarului.
    -România seamănă, în prezent, cu Suedia şi cu Franţa în ceea ce priveşte reglementările pe contractele pe perioadă determinată (CPD). Noul Cod al Muncii va apropia România de modelul Olandei ca durată a contractului, număr succesiv de CPD-uri permise şi perioadă totală.

    -În prezent, România, cu durata de doi ani a CPD şi toate restricţiile de folosire a lor, este pe ultimul loc în Europa ca pondere a acestui tip de contracte. Media europeană a angajaţilor care muncesc pe CPD este de 15% din totalul salariaţilor, în timp ce în România procentul este de numai 1,3. În Polonia, singura ţară din Europa care a scăpat de recesiune, ponderea era de 27%, în 2008. Ce-i drept, şomajul a ajuns la aproape 20% în această ţară.

    -Potrivit unui raport al Organizaţiei Economice pentru Cooperare şi Dezvoltare (OECD), angajaţii temporari din Europa sunt plătiţi, în medie, cu 15% mai puţin decât cei permanenţi pentru aceleaşi sarcini.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s