Despre mine... · Gânduri despre lume

Am ajutat o bătrânică. Sau… ea pe mine?

Ieri seară am trăit o experienţă foarte interesantă. Chiar tulburătoare aş spune.
Ieşeam de la cumpărături si mă îndreptam spre maşină cu coşul plin.

În acel moment s-a apropiat de mine o bătrânică. Era îmbrăcată destul de îngrijit, avea o poşetă şi 2 sacoşe cu cumpărături.
M-a rugat să o duc acasă pentru că e prea obosită să facă drumul pe jos. Am fost de acord dar am rugat-o să aştepte până îmi „depozitez” cumpărăturile în maşină. M-a mai rugat ca până atunci să o las să stea pe scaunul maşinii pentru că nu se simte bine.
După aranjarea lucrurilor în portbagaj am plecat spre locuinţa doamnei. Pe drum mi-a povestit multe. Despre viaţa ei, despre suferinţele ei, despre rudele ei acum decedate, despre influenţa dezastruoasă a evenimentelor de la Cernobîl asupra sănătăţii familiei ei. Da, bătrâna este de origine rusă, a ajuns în Timişoara prin căsătorie. Acum e singură, soţul ei a decedat şi aştepta să-i vină nişte rude din zona Moldovei. Pentru aceste rude făcuse cumpărăturile…
Am dus-o până aproape de casă, i-am urcat bagajele până în faţa uşii, am ajutat-o şi pe ea să urce după care am plecat. Înainte de a pleca, mi-a spus că telefonul ei nu merge deocamdată, ca speră să se repare curând şi mi-a dat numărul de telefon rugându-mă fierbinte s-o mai sun. Pentru că e singură şi ar mai sta de vorbă cu cineva.
Mi-a mai spus ca numele ei e Liuba. Şi că e un nume frumos pe care bunicul ei i l-a pus. Care bunic lucra la curtea ţarului şi voia neapărat un nume frumos pentru nepoata ei.

A fost o întâmplare oarecum neaşteptată. Şi am plecat de acolo foarte tulburat. Şi nu pentru că ajutasem o bătrânică. Acest lucru mă face fericit, pentru că rareori ni se oferă posibilitatea să ajutăm pe cineva care chiar are nevoie.

Dar… din povestea mea am omis câteva lucruri. Tulburătoare…
Am omis să povestesc că atunci când s-a apropiat de mine în parcare mi-am zis „iar cineva care-mi cere bani”.
Am omis să povestesc că atunci când m-a rugat să stea în maşină m-am gândit că sigur vrea să fure ceva de acolo (îmi pusesem borseta în maşină ca să pot încărca mai uşor cumpărăturile). Aşa că tot la câteva secunde aruncam o privire să văd ce face. Şi nici nu m-am mai dus să duc coşul ca să n-o las nesupravegheată.
Am omis să povestesc că m-am codit să intru în clădirea unde locuia gândindu-mă că voi fi înconjurat de acoliţii ei şi mă vor acuza că i-am furat ceva din poşetă.
Am omis să povestesc că, pe toată durata întâmplării, am tot bănuit lucruri rele despre respectiva bătrânică 😦

Iar la plecare eram tulburat pentru că am realizat că nu eu o ajutasem pe bătrânică, dar ea pe mine. Pentru că eu eram handicapat şi aveam nevoie de ajutor. Handicapat de neîncredere în străini, de teamă că necunoscuţii care cer ajutor vor doar să mă fure. Dacă stau şi mă gândesc bine… ce ar fi putut să-mi fure. Cred că aveam vreo 300 RON la mine. Era aşa o dramă să pierd acei bani? Nicidecum. Actele, desigur, ar fi fost mare bătaie de cap dacă mi se furau. În fine. Cert e că a fost un şoc pentru mine să constat cât de mult mă tem de străini. Cât de mult îmi doresc să-i evit. Cât de mult ţin la confortul meu, la acel confort când ţi se pare că ai sub control tot ce se întâmplă.

Sunt un handicapat. Liuba mi-a arătat acest lucru. Şi din acest motiv, când am plecat de la ea, i-am spus „mulţumesc”. Când am rostit acest cuvânt m-am mirat ce-mi venise, pentru că, nu-i aşa?, eu eram cel ce ajutase. Apoi, după aceea, când am rederulat în minte întâmplarea, mi-am dat seama că „mulţumesc”-ul meu era potrivit.

Pentru că nu eu am ajutat-o. Ci ea pe mine.
Şi am nevoie de vindecare…

Anunțuri

10 gânduri despre „Am ajutat o bătrânică. Sau… ea pe mine?

  1. Da, e complicat omule – e greu sa fii un bun crestin! Important este cum ai actionat in final. Drept vorbind, e sanatos sa fii tot timpul constient de variantele spre care poate evolua o situatie. Fii sigur ca in majoritatea cazurilor cand „lasi garda jos” nu ti se intampla versiunea fericita a povestii – probabilistic vorbind esti candidatul ideal pentru varianta la care te gandeai. De altfel este ceea ce au patit unii straini veniti pe la noi, care nu-si puteau inchipui varianta nasoala.
    In acest caz e probabil vorba de disperarea omului ramas singur la batranete.
    Sunt curios daca va fi si o continuare… Sa ne tii la curent!

    1. Pai tocmai asta e … n-ar trebui sa fie greu. Ar trebui sa fie foarte usor sa fii bun. Cat despre teama de tepe… hmmm… oare ce anume ne temem atata ca pierdem???
      Momentan mi-e ciuda pe mine.
      Oricum, mai am o saptamana pana plec in misiune, imi propun s-o sun pe doamna Liuba saptamana viitoare. Sper sa nu ma inconjoare atatea si atatea treburi de o „mare importanta” incat sa uit…

    1. :))) ce-i drept sta central… acolo langa tribunal… cladire istorica, alea-alea 🙂
      ce noroc e cu internetu’ pe mobil… pot sta toata ziua in parcarea din billa plimband un cos demonstrativ… nu stii niciodata 🙂

      ce mai faci, ionescule? mai vii in vizita pe acasa? mai scrie un email ceva 😛

    1. Fie vorba intre noi, mai e un lucru pe care nu l-am scris in articol dar la care m-am gandit in aceeasi seara de ieri: ca as putea sa o vizitez mai des pe maica-mea. Si sa am mai multa rabdare s-o ascult. Alta concluzie care nu m-a facut sa ma simt prea bine…
      Tu esti unde esti, ai tai sunt unde sunt. O vizita la 6 luni sau la 3 ani nu schimba mare lucru. Poate cu telefoanele s-ar putea face ceva… ce-ar fi sa-i inveti sa foloseasca mess, gtalk, skype etc? Apoi nu-ti ramane decat sa-ti educi rabdarea…

  2. Este o lectie si zic eu ca nu la intamplare. De fapt nimic nu e intimplator ci totul e pregatit noi doar sa umblam prin ele. Astept urmatoarea lectie pe care o vei primi.

  3. Suspiciunea descrisă e tipică occidentalilor, o întâlnesti pretutindeni în vest!
    Mai grav e că li se pare normal. Respectele mele Claudiu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s