Am vizitat

God bless America! – Washington DC

Am avut in anii trecuţi şansa să cunosc destul de bine statul Arizona şi capitala acestuia, Phoenix. Mi-a plăcut, trebuie să recunosc.
Deşi există o diferenţă limpede de fineţe şi de rafinament între Europa şi America (în favoarea „batrânului continent”), per ansamblu „american way of life” mi-a plăcut.
Ce nu înţelesesem în perioadele petrecute în Phoenix era natura energiilor care au dus SUA acolo unde sunt acuma.

Dar am vizitat Washington DC!
Şi acuma totul e mai explicabil: Buni sau răi ca toţi oamenii, americanii sunt, mai întâi de toate, patrioţi! Este incredibil să vezi de cât patriotism poate da dovada un popor care există de nici 500 de ani. Noi, europenii, care ne chinuim în şcoala să reţinem date istorice importante de acum 500, 1000, 1500 de ani şi chiar mai mult, ne vine greu să credem că americanii au un sentiment de apartenenţă faţă de ţara lor. Şi încă unul aşa de puternic.

Unele banuieli le-am avut şi în zilele dinaintea vizitei. Multe case au arborate steagul american. Faimosul „stars and stripes” flutură şi pe maşini.
Dar în Washington bate cu adevărat inima Americii!

Sigur că denumirea zonei centrale din capitala SUA ne-ar putea face să zâmbim. Cel mai puternic simbol american se numeşte… mall! The National Mall!
Acesta este numele ca desemneaza zona de la Grant Memorial şi până la Lincoln Memorial, de la Washington Monument şi până la Jefferson Memorial.
Iar un pic mai încolo… The White House!
Oricât am zâmbi, oricât am fi de ironici, aici vedem cu adevarat forţa Americii!

Nu era nicio sărbătoare în ziua vizitei mele.
Şi totuşi turişti erau mulţi. Majoritatea americani. Da, americanii vin aici ca într-un fel de pelerinaj. Sunt bucuroşi dar şi impresionaţi să se afle aici. Pentru ei fiecare monument de aici chiar înseamna mult. Am zâmbit din nou când am constatat că cele mai multe persoane ce se pozau înaintea Casei Albe erau… de culoare. Dar, într-o ţară care are reale probleme rasiale, absolut toţi se simt americani şi se pozeaza cu respect lângă monumentele „lor”.

Aici se vede adevărata Americă.
În toţi americanii care se pozează lângă monumente.
În manifestaţiile din faţa Casei Albe (eu am „prins” 2: una a unei organizaţii irakiene, alta a unor libieni. Şi da, şi irakienii şi libienii cereau ajutorul Americii!).
În prezentările care se faceau la monumentul eroilor din razboiul coreean (apropos, ştiaţi că au murit mai mulţi europeni decât americani în acel razboi? dar pe eroii europeni nu ştiu să-i comemoreze cineva cu atâta energie!)
În lecţia de baseball pe care un părinte i-o dădea copilului său pe pajiştea din faţa National Monument.
În imensul spaţiu liber dintre diferitele monumente – da, ţara aceasta nu e menită să fie înghesuită.
În micuţele gherete din care poţi cumpăra suveniruri cu simbolurile SUA.
În diversitatea originii americanilor.
În unitatea lor ca americani.

Da, americanii sunt patrioţi. Şi aceasta este una din cele mai mari forţe ale lor. In Europa patriotismul îmi pare din ce în ce mai subjugat naţionalismului. În Europa monumentele sunt româneşti sau frantuzeşti sau italiene, sau spaniole etc. Sunt prea puţine simboluri europene şi ele înseamnă prea puţin pentru români, francezi, italieni, spanioli etc.
Dar nu despre Europa vreau sa vorbesc aici.
Desi, fără voie, fac comparaţii la tot pasul.

Mi-a placut în Arizona. Văzusem multe locuri impresionante acolo, e suficient să menţionez doar Grand Canyon.
Dar aici am vazut cu adevarat America. O ţară, o naţiune. Cu bune şi rele, cu buni şi răi, cu lucruri de criticat şi lucruri de lăudat. Dar, mai presus de orice, o naţiune!

God bless America!

Cele câteva poze făcute de mine în Washington le puteţi vedea pe contul meu de facebook.

Nu pot sa închei micul articol despre Washington fără câteva observaţii din afara National Mall.

Ca oraş, Washingtonul nu este deosebit. Periferia seamănă cu celelalte oraşe din zonă, mai bine vizitaţi Baltimore decât să vă opriţi aici.
Regret că nu am avut timp să vizitez muzeele Smithsonian,dar mă încurajez că încă mai am timp.

Cel mai haios dar şi enervant mi s-a părut sistemul de parcare stradal. Telpark-ul nostru e un deliciu. Pur şi simplu mergând cu maşina pe o strada n-ai nicio şansă să ştii dacă ai voie să parchezi au ba. Pentru că, una sub alta, strălucesc până la 6 tăblii cu restricţii de parcare, fiecare constituindu-se într-o excepţie la cele de mai sus.
Să mă explic: am parcat pe o stradă şi m-am dus la tăbliţele explicative.
Cea mai de sus îmi spune că am voie să parchez acolo cu plată şi pentru o durată de maxim 2 ore.
Buuuuun! Deci aveam voie să parchez.
A doua tăbliţă îmi spunea că pe acea stradă se fac lucrări şi parcarea e interzisă.
Aha! deci trebuie să plec.
Dar stai! Mai jos scrie că lucrările se fac doar luni – vineri iar sâmbăta până la 16 şi doar atunci e valabilă restricţia.
Super! Deci pot parca pentru că e sâmbătă, iar ceasul arata 16:01!
Oups! Mai jos mai e o tăbliţă! Care spune că acolo e un restaurant de lux iar acele locuri sunt rezervat in weekend pentru limuzinele restaurantului care transportă clienţi.
Naşpa, nu am voie să parchez 😦
Dar stai! Restaurantul se deschide doar la 17h30 şi doar de atunci e valabilă restricţia!
Deci după ce am citit un roman întreg, constat fericit că am dreptul să parchez (cu plată, evident) dar că trebuie să dispar de acolo până la 17h30 cel tărziu.
Şi acuma vă rog să-mi explicaţi cum poate cineva să cintească toate astea dintr-o maşină în mers???
În acel clipe mi-am adus aminte de copilăria mea când citeam reviste Asterix în limba germană şi mi-am spus în gând… Die spinnen, die Amerikaner!

Anunțuri

6 gânduri despre „God bless America! – Washington DC

  1. de ce te-ai dus ca fraieru cu masina? Tot nu agatzi nimic, ca se vede de la posta ca-i masina de inchiriat. Lasa si tu masina in parcare la marginea orasului si ia metro-ul, te lasa direct in centru si pe acolo umbli pe jos. Asa fac toti oamenii.

    Ai toate muzeele la walking distance unul de altul. Mie mi-a placut Air and Space Museum cind am fost la Washington, dar mai sint si altele ca lumea.

    1. Pai daca parcam la periferie, mai observam eu tablitele alea nemaipomenite?
      Da’ data viitoare asa fac daca-mi dai tu adresa unei parcari si-mi zici ce metro sa iau si de unde.
      Btw, cazare in NY – imi recomanzi ceva?

      P.S.: chiar crezi ca e safe 650i-ul meu inchiriat in parcare la periferie?

  2. Du spinnst (vorba lu Asterix .. :-)), pun pariu ca mai mult de Ford Focus nu ti-a inchiriat Raoul …

    La New York n-am fost, dar eu zici sa-ncerci la Sofitel, poate se violeaza vreo femeie de serviciu si cu tine 🙂

    1. Mai, da’ ai inceput sa imbatranesti!
      Obelix avea vorba aia cu „die spinnen die…” 😛

      O zis Raoul ca e musai sa ne simtim ca acasa si avem voie sa ne inchiriem masina de aceeasi marca precum cea personala 😀
      Si cum Serie 3 nu aveau in momentul ala, mi-au dat Serie 6 cu scuzele de rigoare. No, m-am suparat eu un pic pe ei, ca nu-mi plac decapotabilele plus ca are consumul cam mare, dar e OK …

      Vino pe aici si-ti dau sa conduci o tura 😛

  3. Ok, masina am inteles; si cu sexul cit va da Raoul allowance ca sa va simtiti ca acasa? (Sa nu-mi zici ca ai luat si acolo un upgrade pe de-a moka)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s