Am vizitat

Manhattan! O lume întreagă pe o insuliţă (I)

Şi am ajuns la New York!
Mai exact în Manhattan. De altfel, mulţi americani consideră această insulă ca fiind „adevăratul” New York, pe continent fiind doar „prelungiri”. Nu am ce să comentez la aceasta. Am stat acolo doar un weekend, şi abia am apucat să văd insula.
Mai precizez că în acest articol am pus poze găsite pe google, prducţia „personală” fiind de găsit pe facebook.

Primele impresii au fost … mixte.
Am lăsat maşina în New Jersey şi am luat un bus până în Manhattan. Era vineri seara, trecut de 10, dar când am intrat în „Big Apple” am avut impresia că intrăm într-un furnicar. Maşini bară în bară, blocaje, reclame luminoase, un imens parc de distracţii plin de oameni…
Apoi, după o lungă aşteptare am intrat în tunelul ce duce spre Manhattan. Da, ăla în care Stallone şi-a (re)demonstrat capacităţile de salvator. Apoi, din nou o explozie de lumină şi oprirea bus-ului în uriaşa (dar trista) autogară.

Hotelul ne era la circa 4 km de autogară, dar, deşi era aproape miezul nopţii nu puteam rata verificarea sintagmei „oraşul care nu doarme niciodată” aşa că am decis să mergem pe jos.
E adevărat.
Acest oraş pare că nu doarme niciodată!
Era plin de lume, restaurantele şi barurile erau parcă sub asediu, lumină era din plin, totul pulsa de viaţă.

Totuşi… totuşi prima impresie mi-a fost negativă. Foarte negativă dacă-mi permiteţi expresia.
Înghesuiala la uşa barurilor pare mai degrabă o acţiune disperată decât o dorinţă de destindere după o săptămână de lucru. Oamenii vorbesc tare, toţi deodată, nimeni nu pare să asculte, toţi doresc să spună ce au pe suflet. Zgomotul e mare. În preajma fiecărui baruleţ stăruie în aer un ascuţit miros de „joint”. Amestecat cu cel de alcool şi ţigări „obişnuite”. Pe străzi, imaginea unor cupluri de bărbaţi plimbându-se mână de mână este comună.
Pare că viciile întregii lumi s-au strâns pe această insuliţă în această noapte de vineri.
Mergem mai departe…
Ajungem şi în zone fără baruri. Aici regăsim liniştea. Aici se poate respira. Şi se pot admira zgîrie norii! Sunt impresionanţi! Îmi amintesc de King-Kong. Şi de Godzilla. Mă întreb cum de ambii au fost aduşi de regizori tocmai în Manhattan? E drept că imensele clădiri sunt un areal potrivit pentru imensele creaturi…

Târziu în noapte ajungem la hotel. Evident, un „deal” obţinut prin http://claudiumeissnertravel.reiseadresse.de/, preţurile oficiale la hotelurile din zonă fiind exagerate. Camera e super, dar nu reuşesc să mă conectez la WiFi. Amân deci scrierea articolului…

Sâmbătă dimineaţa începe vizitarea Manhattan-ului. Evident, cu o cafea la Starbucks-ul de lângă hotel, e păcat să mergi pe aici cu ochii abia mijiţi de somn 🙂

Iar New York-ul e impresionant!
Nici nu ştiu în ce ordine să pun tot ce am văzut.
Să încep cu Empire State Building? (Dacă tot am pomenit de King Kong)
Sau cu Wall Street?
Sau cu şantierul care este acum pe locul unde tronau turnurile gemene până într-o zi de septembrie?
Sau cu Times Square şi cascada de reclame luminoase?
Sau cu Central Park?
Sau cu Ellis Island plus statuia libertatii?
Sau cu cel mai mare magazin din lume?
Sau cu…?

Empire State Building… a fost pentru multă vreme cea mai înaltă clădire din lume. Şi din Manhattan, evident. Construcţia ei a fost marcată tocmai de această goană după recorduri. Cu doar câteva luni înainte se terminase Chrysler Building. Cu un nou record de înălţime. Ce nu ştiau cei de la Chrysler e că zgârie-norul ce se construia puţin mai încolo mai avea în plan un turnuleţ. Turnuleţ care a fost suficient ca, 9 luni mai tărziu, Chrysler Building să cadă în anonimat iar nou terminatul Empire State Building să ajungă faimos în toată lumea.
Astăzi, Empire State Building este din nou cea mai înaltă clădire din Manhattan. Din nou, pentru că acest lucru s-a întâmplat după evenimentele cunoscute sub numele „nine/eleven”.

Sincer, istoria clădirii şi amintirea filmului King Kong mi s-au părut mai interesante decât realitatea. Urcatul până în vârf a fost lung şi plictisitor. Şi nu pentru că lifturile ar fi fost lente (sunt foarte rapide) ci pentru că organizatorii fac tot ce pot să te întărzie la o grămadă de nivele. Împânzite cu magazine de suveniruri, evident.
Iar odată ajuns sus, imaginea este sub aşteptări. Personal, zgărie-norii mi se par mult mai impresionanţi când îi vezi de jos şi nu de sus. Tot ca impresie personală, imaginea din vârful Turnului Eiffel este mult mai tulburătoare.
Dar oricum, urcatul în vârful Empire State Building este un punct obligatoriu pentru oricine vizitează New York. Asta e…

După cum obligatorie este şi promenada pe Wall Street. Iar Statuia Libertăţii cum s-o „ocoleşti”???
Astfel că după câteva poze pe Wall Street am coborât în port şi am luat un „hop-in, hop-off” acvatic. E vorba de nişte vase de promenadă care înconjoară Manhattan-ul având câteva puncte de ancorare. Biletul îţi permite ca pe durata unei întregi zile să te urci şi să cobori pe aceste iahturi ori de câte ori doreşti. Foarte practic. În plus, ai şi explicaţii ale clădirilor ce se văd de-a lungul drumului. Aşa am văzut faimoasa Statuie cât şi insula Ellis, locul unde emigranţii din Europa erau verificaţi şi înregistraţi înainte de a le fi permis accesul în Noua Lume.
Am remarcat faptul că din toată Statuia Libertăţii doar făclia străluceşte. Am izbucnit în râs când am aflat ca torţa nu e cea originală, a fost înlocuită de americani. Normal, lor le plac lucrurile mai „bling”, chiar nu puteau să lase statuia aşa cum au făcut-o francezii…

Închei prima parte a povestirii weekend-ului newyorkez cu descrierea „celui mai mare magazin din lume”.

Da, e un Macy’s.
Când am intrat nu mi s-a părut chiar aşa mare. Suprafaţa era cam cât un nivel al lui Iulius Mall din Timişoara.Chiar să fie cel mai mare din lume?
Dar… stai! Că are şi etaj! La fel de mare!
Hopa!, mai are un etaj!
Şi încă unul!
De fapt are 9 etaje!
Un singur magazin!
Pe la etajul 7 am simţit o teamă că mă voi rătăci.
Da, este chiar imens acest magazin!

Plimbarea din timpul zilei mi-a mai „îndulcit” părerea negativă ce o avusesem despre New York din noaptea de vineri. Cu toate acestea, sâmbătă seară încă aş fi pus Big Apple la oraşele supraevaluate, şi unde decadenţa e mai prezentă decât frumosul.

Dar mai sunt multe de povestit…
Pe mâine!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s