Am vizitat

Manhattan! O lume întreagă pe o insuliţă (II)

Hai să ne continuăm periplul printre zgârie-nori 🙂

Vorbeam în articolul precedent de lungul urcuş până în vârful Empire State Building. La una din „halte” ni s-a prezentat un mic filmuleţ despre istoria Manhattan-ului prin prisma ESB, în comentariul actorului Kevin Bacon.
Comentariul a pomenit şi de WTC, de turnurile gemene din downtown-ul insulei. La modul respectuos, evident. Kevin s-a exprimat ceva de genul ca Empire State Building a vazut cu bucurie ridicarea celor 2 turnuri gemene. Sunt de acord că despre acele turnuri nu se poate vorbi decât respectuos, sunt multe vieţi omeneşti care s-au irosit în acea tristă zi de septembrie. Dar n-am înţeles de ce clădirea Chrysler Building era luată la mişto. Doar pentru că acolo nu a avut loc nicio tragedie? În fine, e treaba lor.

Pentru că eu ajung între timp la locul unde se înălţau turnurile. Acuma este un şantier imens acolo. Se construieşte un nou World Trade Center (e nevoie de aşa ceva în acest oraş ce musteşte de business), compus tot din 2 clădiri uriaşe între care va fi găzduit un muzeu memorial dedicat evenimentelor din 11 septembrie. Din câte înţeleg, zona va arăta aproximativ aşa:

Lucrările sunt destul de avansate, structura metalică pare să fie gata, pe unul din zgârie-nori sunt deja montate geamurile. Curios lucru, geamurile sunt montate în zona de mijloc a clădirii, nu au început nici de jos şi nici de sus. Dar cum nu mă pricep defel la construit zgârie-nori, banuiesc că aşa trebuie făcut…

În jurul şantierului nu prea ai ce să faci. Nu este niciun loc mai răsărit pentru comemorarea tragediei, o statuetă ciudată de tip post modernist caricaturizează parcă întreaga zonă, o femeie vinde tricouri imprimate cu tot felul de mesaje pentru poliţiştii sau pompierii eroi ce au intervenit în acele clime dramatice, nişte poliţişti veghează zona dar nu par să ştie ce caută pe acolo.
Una peste alta, doar desenele cu planurile zonei sunt interesante. În rest… e doar un şantier…

Urcăm spre mijlocul insulei cu direcţia Central Park. E marele obiectiv rămas. Pe drum observăm parcările supraetajate, un interesant răspuns la criza de spaţiu de aici. Şi nu, nu e vorba de acele imense clădiri cu structura grea- Şi nici de parcări subterane (să nu uităm ca suntem pe o insulă – nu poţi săpa prea mult în adâncime).
E vorba de ceva mult mai simplu şi mult mai ieftin:

Ingenios, nu?
Ne continuăm drumul.
Sar în ochi mulţimea de restaurante de toate felurile: greceşti, italiene, franţuzeşti, siriene etc. Am impresia că toată lumea s-a adunat pe această insuliţă. Impresie întărită când trec pe lângă o biserică croată, vopsită „clasic” cu pătrăţele albe şi roşii.

Gândurile îmi sunt întrerupte de o explozie de lumină şi sunet.
Suntem în Times Square!

E greu de descris acest loc. Pentru că în Europa nu am mai întâlnit aşa ceva. Reclame peste reclame, un furnicar de oameni şi maşini, lumini şi zgomote extrem de intense. Deşi foarte gălăgios, Times Square nu se simte deloc agresiv. E chiar plăcut să stai şi să te odihneşti un pic pe scările micului amfiteatru montat central. Sunt mulţi oameni aici, majoritatea tineri. Aproape toţi manevrează tablete sau, în cel mai rău caz câte un smartphone. Unii transmit entuziasmaţi imagini către prietenii lor de departe şi le comenteaza cu voce tare, încercând să acopere zgomotul de fond. Sunt oameni de peste tot. Din nou îmi vine gândul cu tot globul strâns aici…

Hai mai departe că timpul trece. Central Park e deja foarte aproape. Dar stai! O mică pauză trebuie făcută în magazinul ăsta!
E magazinul celor de la M&Ms!
Şi e senzaţional! Cu adevărat americanii se pricep la spectacole. Şi la comerţ. Nu mi-am închipui niciodată că o să zâmbesc cu gura până la urechi într-un magazin de bomboane care nici nu le consum!
Cel puţin statuia libertăţii în versiune M&M e superbă:

Mai câteva străzi şi am ajuns!
În faţa noastră se întinde Central Park.
Aici e frumos, e foarte frumos.

O inimă verde ce hrăneşte cu oxigen acest extrem de înghesuit oraş!
Aici poţi întâlni toate tipurile de oameni şi toate tipurile de activităţi de relaxare. Sunt locuri de joacă pentru copii. Mai încolo o pajişte imensă unde lumea stă la plajă. În dreapta un loc amenajat pentru cei cu role. Mai în dreapta un teren de baseball. Lângă el câteva terenuri de volei pe plajă.
Ajungem la lac, ocolind o zonă unde se pregăteşte un concert în aer liber. Pe mica oglindă de apă bărcile se plimbă într-o linişte ce pare ireală dacă o compari cu Time Square.
Pe alocuri se găsesc tonete cu gustări şi dulciuri.
Oamenii se relaxează. Deşi e multă lume şi aici, forfota oraşului „care nu doarme niciodată” pare să fi dispărut. Aici nu mai are loc stresul, nici alergarea după scopuri mai mult sau mai puţin normale. Parcă e un alt oraş…
Orice zi de vizită în New York e bine să se încheie aici, în Central Park. Toată oboseala dispare, nimic nu mai pare urgent. Îmi place 🙂
Păcat că trebuie să mergem spre autogară…

A fost un weekend plin de impresii. Şi care continuă să se acumuleze şi pe drumul spre autogară. Revin cele negative: în metrou urcă şi participanţi / participante la marşul „curcubeului” ce avusese loc în oraş în acest weekend. Plecarea din Manhattan seamănă mult cu sosirea, cu imagini ale decadenţei umane…
În autogară nu mă pot împiedica să remarc diferenţa de organizare între americani şi europeni pentru transportul în comun. Pe bătrânul continent ai peste tot indicatoare, panouri cu afişaj electronic etc. Orice informaţie de care ai putea avea nevoie îţi este la îndemână. La New York am observat cu 5 minute înainte de plecarea bus-ului un mic anunţ tipărit şi lipit pe un perete care anunţa schimbarea locului de îmbarcare… Aceeaşi poveste e şi la metrou. Cu diferenţa că acolo e mai simplu pentru că n-ai decât 2 direcţii: uptown şi downtown.

Bus-ul porneşte spre New Jersey iar eu îmi limpezesc gândurile. Sunt atât de multe impresii şi unele atât de opuse că nu pot spune dacă New York e un oraş frumos sau nu.
Îmi amintesc că mă întrebam cum de creatorii lui King Kong şi ai lui Godzilla au ales New York ca loc al acţiunii.
Şi am o revelaţie:
Manhattan este de fapt lumea întreagă! În minatură!
Aici întâlneşti şi mărirea şi decadenţa întregii lumi.
Întâlneşti creativitatea omului dar şi dorinţa lui de distrugere.
Întâlneşti frumuseţea lumii dar şi urâţenia ei.
Zbaterea oamenilor dar şi linştea lor.
Reuşitele şi eşecurile.
Şi nu e de mirare că întâlneşti reprezentanţi ai întregului glob!

Îti place lumea? Nu-ţi place?
Dacă vrei s-o vezi în rezumat… mergi la New York!
De fapt, oricum faci, dacă vreodată ai posibilitatea… mergi la New York!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s