Am vizitat

Viva Mexico! (I)

Faptul că am fost trimis cu serviciul pentru 2 luni in SUA a mai avut un efect turistic pozitiv în afară de şansa de a vedea zona de la Washington şi până la NewYork.
Si anume… Mexic!

Mexicul este mare, este foarte mare. Si cam toate regiunile sale sunt bogate în obiective turistice.
Din păcate, nordul ţării este actualmente o zonă extrem de periculoasă. Practic acolo este un adevărat război între armata mexicană şi trupele înarmate ale „lorzilor” drogurilor, care nu accepta să le fie interzis accesul spre imensa piaţă americană.
Dar să revenim la turism … deşi vom vedea că partea politica are influenţa ei.

Am ales deci zona cea mai dezvoltată turistic: peninsula Yucatan!
Mai exact, această zonă se referă la plaja care se întinde de la foarte cunoscutul Cancun până spre graniţa cu Belize.
Cancun este centrul acestei regiuni turistice. Aeroport internaţional, hoteluri lipite unul de altul, restaurante de toate specialităţile, cluburi, zeci şi zeci de moduri de a-ţi umple timpul – Cancun este la nivelul celor mai de top staţiuni.
Dar… există un „dar”…
Cancun a devenit atât de cosmopolit încât poţi uita că eşti în … Mexic.

Dar noroc că plaja nu se opreşte la Cancun ci se întinde spre sud cu mai mult de 100 de km. Şi pe măsură ce ne îndepărtăm de Cancun, găsim mai puţină infrastructură turistică dar mai mult „Mexico”.

Şi astfel, pentru că o decizie trebuia luată, ea s-a numit Tulum. Tulum este, la ora actuală, sfârşitul zonei turistice ce începe la Cancun. Zona hotelieră este relativ recentă, sunt chiar şi hoteluri fără prize, fără apă caldă. Dar foarte mexicane!
Şi pentru că totuşi la obişnuinţa confortului se renunţă foaaaarte greu, am ales unul din puţinele hoteluri de pe superba plajă cu „de toate” (climatizare, apă caldă şi curent electric în permanenţă, prize, restaurant propriu etc). Hotelul se numeşte „Los Lirios”…

După această introducere să trecem la Mexic. De fapt la Yucatan.
E frumos, e foarte frumos în Mexic. Zona este o imensă junglă înconjurată de o plajă superbă de nisip alb şi de frumosul albastru al Caraibelor. Imediat ce părăseşti plaja te trezeşti înconjurat de o vegetaţie abundentă. Totul devine verde şi înghesuit. Este chiar junglă. Junglă străbătută de lungi şi drepte panglici de asfalt. Şoselele care unesc zonele de maxim interes turistic sunt de calitate excelentă şi foarte puţin circulate. După fluviul de maşini din SUA, a fost o schimbare binevenită să conduc şi jumătate de oră fără să întâlnesc alte maşini…

Şi dacă vorbim de o ţară trebuie să începem cu poporul său.
Mexicanii sunt foarte prietenoşi. Sunt săraci, pe alocuri foarte săraci. Dar asta nu-i împiedică să fie prietenoşi, să râdă şi să cânte mult, să-ţi zâmbească sincer când li te adresezi. O altă diferenţă binevenită faţă de zâmbetul comercial întâlnit în State…
Mexicanii par să primească viaţa cu bucurie indiferent cât de puţin le oferă. Nu-şi caută motive de îngrijorare, se mulţumesc cu ce au. Ce-i drept nici cu munca nu se omoară, dar e şi greu să lucrezi intens pe asemenea condiţii climaterice.
Ce este curios la ei este modul în care au integrat credinţa catolică. Adică au adăugat-o peste culturile mayaşe şi incaşe vechi păstrând elemente din fiecare. Cel mai comic este insistenţa cu care folosesc nume şi expresii creştine pentru denumiri.
Pentru că la mexicani nu doar bisericile poartă denumiri creştine! Nume de sfinţi şi expresii de genul „binecuvântarea Domnului” sau „Sfânta Cruce” se găsesc în denumirile supermarket-urilor, ale agenţiilor de turism ba chiar sunt folosite şi pentru a boteza birturile şi discotecile!
Casele lor sunt simple, ieftine şi total fără pretenţii de confort. Am avut şansa să văd o casă construindu-se: la trecerea printr-un sat am observat cum o mână de oameni se apucaseră să-şi facă o casă. Peste 2 zile am trecut din nou prin acel sat. Casa era gata! Să fiu bine înţeles: nu era vorba de o vilă. Structura era din trunchiuri de copaci legate între ele cu liane. Totul „finisat” şi acoperit cu stuf. Suficient, nu? Oricum, nimeni nu o să sufere de frig acolo…

Am vorbit despre Tulum, staţiunea aleasă pentru acest concediu.

Tulum este un sat. Bine, el a fost ridicat acum câţiva ani la rangul de oraş, prilej de a pune la intrare un afiş lăudăros. Dar e un sat ceva mai mare şi dezvoltat. Dezvoltare venită din turism care, coborând dinspre Cancun a dat şi peste acest sat.
Lucrurile au fost făcute cu cap: zona turistică a fost creată separat de sat, la intrarea in Tulum drumul spre zona hotelieră se desparte de cel ce duce în … downtown. Astfel, turiştii pot, dacă vor, să-şi petreacă sejurul complet izolaţi de … Mexic. Dar ar fi păcat…

La Tulum am ajuns cu o maşină închiriată de pe aeroportul din Cancun. Momentul a fost comic, cei de la Avis anunţându-mă că mi-au pregătit un Renault. Când am văzut maşina, ceva era în neregulă: Deşi avea sigla Renault, modelul nu semăna cu niciun model al mărcii franceze. Cu toate acestea, maşina avea un aer extrem de familiar.
M-am uitat în spate să văd numele modelului. Apoi am început să râd: era vorba despre Renault… SANDERO! Da, Dacia noastră a ajuns şi în Mexic, doar că sub alt nume. Peste cîteva zile aveam să întâlnesc un alt „prieten vechi”. Aici se numeşte Nissan Aprio. Deja bănuiţi: e vorba de Logan…
De altfel se pare că redenumirea maşinilor e tare la modă în Mexic. Mă refer la Dodge Attitude, o denumire pompoasă pentru binecunoscutul … Hyundai Accent.
Am făcut cam o oră jumate de la aeroport la hotel. Ar fi mers mai repede, dar drumul e plin de relantizoare. „Poliţişti culcaţi” cum se mai numesc la noi. Iar pe drumul ce duce de la intrarea în tulum şi până la hotel, aceste se găsesc din 100 în 100 de metri. Pe lângă faptul că sunt multe, sunt făcute şi extrem de neglijent. Nu seamaănă între el nici ca dimensiuni şi nici ca formă. Plus că toate sunt complet neregulate, pe alocuri mai înalte, pe alocuri mai joase.
Dar am ajuns la hotel!
Şi e superb!
Camera este imensă, pe balconul dinspre mare se găseşte un hamac îmbietor, curăţenia e impecabilă, aleile sunt de nisip alb, iar la câţiva paşi e EA: marea. Marea Caribelor. Cu ale ei valuri azurii mângâind plaja albă.
Superb!

Dar Mexicul este (mult) mai mult decât plajă şi mare.
Dar despre aceasta în articolul viitor…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s