Despre mine...

Vânzoleala Ajunului…


O zi și o seară mai deosebite printre zilele și serile de peste an.
Peste tot sunt oameni.
Mulți colindă. Mulți cântă colinde.
Unii sărbătoresc. Unii se bucură împreună cu Sărbătoritul.
Unii învață despre cum trebuie trăită această zi, această sărbătoare. Unii trăiesc această zi după cum au primit învățătură.
Unii se agită în graba ultimelor pregătiri. Unii caută pacea Lui.
Unii judecă pe alții. Unii iartă pe alții.
Unii își așteaptă oaspeții. Unii Îl așteaptă pe Sărbătorit.

Una peste alta, e mare vânzoleală de Ajun. Ca de fiecare dată, aș zice…
E bine sau e rău că asistăm, an de an, la această vânzoleală?
Cum se vede lumea prin această agitație, mai bună sau mai rea?

Nu sunt în măsură să judec pe cineva. Lumea întreagă cu atât mai puțin.
Dar…
Dar cred că așa a fost și Atunci.

Da, și Atunci, în Acea zi și în Acea seară a fost mare vânzoleală!
Un popor întreg era pe drumuri ca să meargă spre locul unde trebuia să se înscrie fiecare.
De undeva, dinspre răsărit, magi veneau spre Betleem călăuziți de o stea.
În alt loc, niște păstori erau martori la o minunată cântare a oștii cerești…
O da! Era mare vânzoleală!
Hanurile, casele de oaspeți, toate erau pline. Lumea se îmbulzea, vorbea. Fiecare despre ale lui.

Au fost rele Acea zi și Acea seară pline vânzoleala?
O nu!
A fost o zi minunată!

De ce?
Pentru că, în mijlocul acelei uriașe vânzoleli, undeva, retras, într-un grajd, aproape de cetatea Betleem, avea loc o minune: se năștea Iisus Hristos!
A fost deci rea acea vânzoleală?
Nicidecum!
A fost de ajuns un singur staul, unul singur!, în care El să se nască pentru ca Acea zi să fie minunată! Atunci ca și azi și ca și peste veacuri. În veșnicie!

Dar azi?
Ce vom zice despre ziua de azi și despre vânzoleala ei?
Ei bine, și azi e la fel.
Fiecare zi de Ajun este minunată!
De ce?
Pentru că, de atunci și până acum și pe mai departe peste veacuri, fiecare zi e minunată. E minunată atâta timp… atât timp cât există pe acest pământ o singură inimă, măcar una! în care să se nască El!

1 Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.
2 Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.

6 Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”
7. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci;

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s