Politică

Raed, Traian, Elena, proteste, violenţe – ce caută românii iarna în stradă???

E frig. E din ce în ce mai frig.
Şi sunt deja 5 zile de când români ies în stradă şi protestează. Şi cer demisia preşedintelui şi a bichon-ului său. Pardon, premier voiam să spun…

Ce caută oamenii aceia acolo în stradă???
Veţi auzi multe răspunsuri la întrebarea asta.
Membrii guvernului spun că e vorba de nişte mişcări haotice şi, evident, nesemnificative.
Intelectualii „de serviciu” ai preşedintelui vorbesc de o luptă împotriva statului de drept condusă, iarăşi evident, de scârbavnica opoziţie.
Opoziţia susţine că este o revoluţie împotriva dictaturii.
Televiziunile comerciale au găsit ce pot vinde şi spun că e o luptă între jandarmerie şi ultraşii echipelor de fotbal.
„Moderaţii” cheamă la dialog.

În tot acest amalgam de păreri diferite şi care, vai!, nu reuşesc să explice nimic avem şi o excepţie.
Preşedintele tace.
Preşedintele tuturor românilor tace deşi români protestează în frig de 5 zile. Deşi români se luptă împotriva organelor statului. Deşi români lovesc, rănesc, vandalizează alţi români.
Nu cumva avem aici răspunsul???

Hai să ne amintim de unde a început totul:
La o emisiune TV unde un anume Raed Arafat îşi exprima o părere (extrem de) competentă relativ la un proiect de lege, intervine T. Băsescu, îl face mincinos şi îi cere demisia. De fapt nu îi cere demisia. Ci spune că atunci când un secretar de stat (R. Arafat) îşi contrazice public superiorul (ministrul sănătăţii) atunci unul din cei doi trebuie să plece. Până aici pare corect.
Dar preşedintele României găseşte de cuviinţă să adauge hăhăind „şi ştim cine va fi acela (care va pleca)”!
Hăhăhăhăhă!
Da, preşedintele a avut dreptate: Raed şi-a dat demisia.

Victorie!
Victorie???
Şi românii ies în stradă!
Dar… de ce???

Acum câteva zile citeam un interviu cu reprezentantul austriac al unei bănci străine ce activează (şi) la noi. El spunea că e uşor să guvernezi România, că în Austria şi oriunde în Occident, lumea ar fi ieşit de mult pe străzi dacă li s-ar fi impus asemenea măsuri de austeritate. Iar la noi… nimic!

Dar iată că brusc, aparent fără vreun motiv anume, românii sunt în stradă!
Iată că acei români care n-au zis nimic nici la impozitarea pensiilor, nici la reducerea salariilor bugetarilor, nici la valuri de scumpiri, nici la veşnicele justificări cu criza economică… iată că acum sunt în stradă!
A explodat mămăliga spun cu ironie unii!

Fals!
Românii nu sunt mămăligă!
Da, românii sunt un popor răbdător. Un popor care ştie să trăiască în nevoi. Un popor adesea naiv, care acceptă şi discursuri depsre greutatea crizei de la o tanti din guvern care până şi cizmele de cauciuc şi le vrea de firmă.

Dar poporul român are o limită.
Şi, neaşteptat dar frumos lucru, limita este bunul simţ.
Românii pot să accepte un preşedinte care face demonstraţii de forţă faţă de români. Pentru că ei respectă puterea, ierarhia.
Mai mult decât alţii.
Dar nu vor accepta bătaia de joc, desconsiderarea!
Românii accepta ca preşedintele să spună „Raed, ai valoare, dar tu vei pleca. Asta e decizia mea”.
Dar nu acceptă nici de la preşedinte să spună „Raed, ai valoare, dar ghici cât de mult îmi pasă mie de asta? hăhăhăhăhă!”

Condu-mă, fii şef, pune-ţi fiica în posturi înalte, vinde câte flote vrei, lasă-ţi acoliţii să fure orişicât, dar… dar nu-ţi bate joc de munca nimănui! Nu-ţi bate joc de nimeni care munceşte cinstit! Nu călca în picioare munca cinstită!

Mişcările de stradă din această iarnă seamănă foarte mult cu cele dintr-o altă iarnă. Cea din 1989…
Şi despre acea iarnă există muuuulte păreri diferite.
Dar asemănarea e mare. Pentru că şi preşedintele de atunci a arătat lipsă de respect faţă de oamenii din ţara sa.
Pentru că şi atunci conducerea ţării era departe de popor, desprinsă de realitatea României.
Pentru că şi atunci un preşedinte a tratat cu dispreţ, cu desconsiderare pe români.

Aşa e şi acum…
Acest preşedinte şi acest guvern nu mai au nicio legătură cu poporul român.
Lucru observat de altfel şi de presa străină.
Spre exemplu, The Guardian vorbeşte de „aroganţa incredibilă a preşedintelui” precum şi de faptul că „clasa politica romaneasca trebuie sa se reconecteze la realitate” – acesta find şi titlul articolului.

Da, acest lucru este, din păcate, valabil pentru marea majoritate a clasei politice. Ceea ce diminuează considerabil soluţiile posibile.

Dar asta nu contează. Cel puţin nu pentru cei ce continuă să iasă în stradă. În ciuda frigului. În ciuda comportamentului adesea animalic al Jandarmeriei. În ciuda faptului că alţi români nu-i înţeleg…
Ei sunt acolo pentru că limita a fost depăşită!

Doamne, ai milă de români!

Anunțuri

9 gânduri despre „Raed, Traian, Elena, proteste, violenţe – ce caută românii iarna în stradă???

  1. Ofensator sa-i compari pe cei ce in 89 au iesit in strada sa dea jos comunismul cu indivizii care serile trecute „desfigurau” centrul Bucurestiului. „Comportamentul adesea animalic al Jandarmeriei” – probabil ca daca erai patronul unuia din magazinele vandalizate ti s-ar fi parut prea blanzi :-)))))

    1. Crezi ca e ofensator?
      In decembrie 1989 o mana de oameni s-au strans ca sa se opuna unui ordin de evacuare. Al unui cetatean numit Laszlo Tokes. Un cetatean care ulterior a demonstrat un caracter cel putin dubios.
      Ne convine au ba, de la asta a inceput…
      Apoi, lucrurile au degenerat. Da, acesta e cuvantul. Si au fost si chioscuri sparte samd.
      Reactia guvernului de atunci? Represiune!
      Normal, nu?
      Asta a fost sambata.
      Miscarea mare a inceput luni.
      De ce?
      Pentru a lupta impotriva comunsimului?
      Nu chiar!
      Ci pentru ca oamenii au vrut sa stie ce s-a intamplat cu rudele, prietenii, colegii de lucru care disparusera! Au iesti nu impotriva unui regim (cati dintre ei crezi ca studiasera teorii economice si politice???) ci impotriva conducerii tarii!
      A unei conduceri care s-a vazut ca-i dispretuieste.

      Asta a fost la Timisoara dupa 15 Decembrie 1989.
      Stiu. Am fost acolo.
      si crede-ma… erau foaaarte multi in Romania de atunci care credeau despre noi ca suntem doar niste indivizi pusi pe distrugeri!
      La televizor asta se spunea, de altfel!
      La televizor asta se spune si azi, nu???

  2. Total gresit, in 89 s-a spus l-a televizor ca sunt „indivizi pusi pe distrugeri” dar toti stiam ca nu e asa. Acum e fix invers. Toate televiziunile ne spun ca „protestarii” sunt oameni „de bine” dar toti stim ca nu e asa. Nu vad de ce as lua un bolovan sa sparg masina cuiva pentru ca nu-mi place legea sanatatii. USL a gresit major la faza cu violentele de strada. Daca s-ar fi rezumat totul la proteste pasnice ar fi castigat mai multa simpatie si ar fi atras si alti nemultumiti (doar sunt destui 🙂 )

    1. In opinia mea, USL n-are nicio treaba in miscarile astea. Ca se gandesc cum sa profite de ele, da, sunt convins de asta si gasesc ca e la fel de condamnabil.

      Cat despre 1989 am mai zis: eu sunt timisorean. Si stiu prea bine ce frustrare simteam toti ca in restul tarii suntem priviti ca huligani si nimeni nu se aliaza la cauza noastra.
      Sa stii ca nu condamn pe nimeni pentru acea saptamana in care asteptam fara sa stim ce se va intampla cu noi. Pentru ca NICI MACAR TOTI TIMISORENII nu erau de partea noastra.
      Ulterior, prin februarie 1990 (parca) veneam cu trenul de la Arad la Timisoara. In compartiment, un intelectual (nu-i spun nici numele si nici profesia) critica cu aer de superioritate pe cei ce iesisera in strada in decembrie, mai ales pe tineri. „Mai bine puneau mana sa citeasca o carte” era vorba lui preferata. Recunosc ca primul impuls a fost sa-i explic ca tocmai ajunsesem intr-o statie (chiar daca trenul era in mers). Dar m-am abtinut. M-a durut faptul ca ceilalti din compartiment il priveau admirativ. Dar mai ales ca nu-i interesa subiectul…

      Revin la zilele de ianuarie 2012.
      Se pot face zeci de scenarii despre ce se intampla. Despre cine este „in spatele” acestor miscari.
      Eu spun doar atat: daca era o „regie” nu tinea nici 2 zile pe frigul asta…

      In fine, niciodata n-om fi toti de aceeasi parere. Dar asta nu-i grav, nu-i asa? 🙂

  3. Pai n-a tinut 2 zile. Oamenii au plecat acasa, au dormit, au mancat si s-au intors. Nici Sergiu Nicolaescu n-o aranja mai bine. La ora 19 „action” la 1 „aaaand cut”. Sa vedem ce va fi pe 19 si 24 ianuarie cand va avea loc adevaratul show.

  4. „Nu chiar!
    Ci pentru ca oamenii au vrut sa stie ce s-a intamplat cu rudele, prietenii, colegii de lucru care disparusera! Au iesti nu impotriva unui regim (cati dintre ei crezi ca studiasera teorii economice si politice???) ci impotriva conducerii tarii!”

    Nu-i asa Meissnere. Revolutia din 89 a fost parte din seria de revolutii din europa de est impotriva sistemului comunist-dictatorial (regimului – cum ii zici tu). Oamenii la Timisoara au strigat mai intai „jos comunismul” si de-abia dupa aia „jos ceausescu”. Evident ca la noi Ceausescu era la putere de 25 de ani la momentul ala deci pt. majoritatea oamenilor „ceausescu”, „comunism” si „dictatura” erau sinonime, si oamenii erau satui de toti si de toate si strigau jos … whatever, doar jos sa fie (ca-n bancu ala cu „… de cal mare, de cal mic, doar de cal sa fie”), dar ce vreau sa spun e ca a fost o revolutie anti-sistem in primul rind, si anti-Ceausescu implicit, pt. ca era reprezentantul sistemului (el, nomenclatura si securitatea).

    Acuma, eu nu-s in Romania deci nu stiu exact ce se-ntimpla dar mi se pare doar o revolutie anti-guvernul actual asemanatoare cu scandalurile de strada de anul trecut din Anglia si Grecia (btw, ce-a fost in Anglia anul trecut a fost mai rau decit la noi … pina acuma), si care nu are nimic in comun cu revolutia din 89.

    Ceea ce nu diminueaza insemnatatea miscarilor, si eu personal desi n-am nici in clin nici in mineca cu Romania, asi vrea ca Basescu & co sa fie nu numai demisi ci condamnati pt. frauda, coruptie, etc. Chestia e ca – daca sa zicem ca guvernul e demis, ce-o sa faca romanii dupa aia? „Pe cine punem in loc”?

    1. Sigur ca atunci cand rastorni o conducere exista posibilitatea sa urmeze ceva si mai nasol. Adica o conducere si mai slaba, si mai corupta, si mai dezinteresata de ce se intampla cu oamenii.
      Dar intrebarile „ce o sa urmeze?” sunt un exercitiu intelectual, un motiv de dezbatere.

      In lumea politica occidentala lucrurile nu merg neaparat mai bine. Dar exista un principiu in general respectat: „ai gresit – pleci”

      Cred ca acest principiu simplu lipseste in clasa politica actuala. Din Romania.
      Nimeni care ajunge la putere nu vrea sa plece. Iar asta nu e defel o meteahna romaneasca. Vorba aia, si Nixon s-a tinut cat a putut.
      Dar „dincolo” aceasta golden rule a reusit sa se strecoare printre regulile democratice. La noi inca nu…

      Pe scurt, in cazul nostru, Basescu a gresit.
      Nu e important cine i-ar urma. Nu e important cat de mare sau mica e greseala. Nu e neaparat important nici daca va fi judecat au ba. Mai mult, in mod cert nu ar exista vreo schimbare rapida in viata romanilor daca ar pleca.

      Dar… ar fi cazul sa plece!
      Si regula asumarii greselii sa-si faca loc si in lumea politica romaneasca.

      1. “ai gresit – pleci”

        Da, dar la noi nimeni n-a „gresit”. Toti o fac cu buna stiinta. Asa ca n-au de ce sa plece.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s