Politică

Bilanţul unui prim ministru – cine a fost Boc?

Acum o zi agenţiile de presă se grăbeau să anunţe, care mai de care în exclusivitate sau în premieră, demisia primului ministru. Boc. Emil Boc.

Am citit câteva articole (pe internet), comentarii ale analiştilor politici dar multe ale „analiştilor de forum”. Agitaţie mare, evaluări total opuse, jigniri aruncate în toate părţile, păreri super-, mega-, ultracompetente…

Am ridicat ochii de pe ecranul laptopului şi m-am uitat pe geam.
Afară era iarnă. Iarnă grea. Cu frig şi zăpadă. La fel ca şi cu o zi înainte. Nimic nu părea să se fi schimbat. Totul era la fel de gri şi neplăcut…

Am revenit pe pământ şi la teribil de importanta veste a demisiei premierului odată cu întrebarea simplă a colegului de birou: „Ce crezi? Va fi mai bine?”. În mod clar nu era nici timpul şi nici momentul unei analize detaliate ale aspectelor politice, sociale şi economice ale situaţiei.
Aşa că am mormăit uşor „statistic vorbind… va fi mai rău. Aşa merg lucrurile de mult timp încoace”.

Am încercat apoi să mă gândesc la realizările şi eşecurile acestei guvernări. Dar gândul îmi zbura tot timpul la omul Emil Boc. Cine a fost Emil Boc şi ce l-a caracterizat pe el? Cu ce impresii şi păreri rămân eu după atâţia ani de guvernare Boc? Cum am să-mi amintesc despre el? Despre premierul caracertizat pe forumuri de la „amintire tristă a unui dezastru” până la „cel mai bun premier român de după revoluţie”.

Datele reci ale guvernării Boc le găsiţi în acest articol. Sigur că aceste cifre nu sunt prea bune, mai ales în ceea ce priveşte datoria publică. Însă ele nu spun neapărat multe, mai ales dacă le privim în contextul crizei mondiale.
Personal cred că Boc a fost în linia precedentelor guvernări. Poate doar Radu Vasile să fie o excepţie în linia premierilor post revoluţionari. Excepţie nefericită, desigur.

Revin însă la omul Boc.
Mulţi au glumit despre statura lui nu tocmai impunătoare (:D). Dar nu cred că-l voi ţine minte ca pe cel mai mic de înălţime premier.
Emil Boc este, fără îndoială un om inteligent. Nu geniu, dar peste medie. Chiar dacă în unele momente a dat dovadă de naivitate în gândire (vă amintiţi declaraţia lui cu „mi-am luat iPad ca tot românul”?). Nu nici aici nu găsesc ceva ieşit din comun.

Gata! Ştiu!
Emil Boc a fost, înainte de orice, un om ASCULTĂTOR!
Aceasta este caracteristica principală a omului şi premierului Emil Boc.
A ascultat, a făcut ce i s-a spus. De la toţi pe care i-a perceput ca fiind superiorii lui.
A ascultat cuminte de FMI.
A ascultat de conducerea partidului său.
A ascultat de preşedintele Traian Băsescu.
A fost mai ascultător decât orice premier înaintea sa.
Şi, îndrăznesc să spun că a fost mai ascultător decât premierii ce-i vor urma.

E bine sau rău asta?
Îl jignesc sau îl laud când spun că a fost ascultător?
Sau doar constat?

Să fie clar: îl laud!
A fi ascultător este o mare calitate. Mai ales într-o ţară unde parcă toţi ştiu ce e mai bine. Pentru ceilalţi, evident. Este o mare calitate într-o ţară în care parcă fiecare vrea ca ceilalţi să-l asculte. În care toţi vor să conducă. Şi în care este o atât de mare dezbinare…
De altfel, cred că toţi au sesizat această caracteristică a lui Emil Boc. Dar, după cum spuneam, la noi această ascultare nu putea duce decât la comparaţia cu un căţeluş.
Aici îmi fac „mea culpa”. Pentru că şi eu am făcut această comparaţie chiar aici pe blog. Într-un moment în care ascultarea lui m-a enervat. Regret.

Revin la ascultare.
Este bună sau rea ascultarea? Este bine sau rău să fii ascultător?
Da, e bine să fii ascultător. Dar esenţialul, factorul decisiv care dă rezultatul unei vieţi de ascultare este de CINE asculţi.
Până la urmă toţi suntem ascultători.
Chiar şi naţiunea asta plină de răzvrătire este.
Chiar şi cei ce se laudă că fac „doar ce vreau eu, băi!”… chiar şi ei ascultă. Pentru că părerile lor nu sunt decât ce au preluat, în timp, de la alţii.

Dar gata cu filozofia şi hai înapoi la Boc.
Rezultatele premierului Boc, comportamentul premierului Boc a fost caracterizat de persoanele pe care le-a ascultat.
În plan economic, el a implementat ce i-au cerut reprezentanţi FMI. A urmat toate politicile economice cerute, fără cea mai mică umbră de îndoială sau nesupunere. Până la urmă, astfel a reuşit diminuarea unor cheltuieli ale statului.
În plan politic, el a urmat fidel linia partidului. A lăudat coaliţia cât a putut, a criticat opoziţia cu fiecare ocazie, a implementat în teritoriu algoritmul coaliţiei. Din nou, fără îndoială şi fără ezitări. Chiar dacă, siner, discursurile lui „politice” mi s-au părut nepotrivite. Cu el, cu omul Boc. Nu pare să-i stea în fire să critice gratuit pe alţii. Dar dacă asta se cerea în rolul lui, asta a făcut.

Da, a ascultat şi de Băsescu.
Şi după cum ziceam, deşi ascultarea este o foarte preţioasă trăsătură de caracter, contează mult de cine asculţi.
Pentru că ascultarea de Băsescu i-a adus lui Emil Boc rezultatul de acum câteva ore: demisia.
Nu are rost să ne amăgim.
Emil Boc a „căzut” din cauza unor tensiuni sociale pe care nu el le-a provocat.
Emil Boc a „căzut” pentru că nesimţirea altei persoane a scos oamenii în stradă.
Emil Boc a „plătit” pentru că acela care crede că are dreptul să-şi bată joc de oameni şi de munca lor nu a vrut să plătească.
Culmea e că Boc cel ascultător, Boc cel cuminte, Boc cel ce nu suferă jignirile nedrepte… Boc a plecat pentru că a ascultat de un individ total diferit de el ca şi caracter.
Da dragii mei, plecare lui Boc nu are legătură nici cu performanţele sale economice, nici cu apartenenţa s ala PDL. Ci cu faptul că a ascultat (şi) de cine nu trebuie.

Afară e iarnă, e ger, e zăpadă. Se anunţă temperaturi joase şi în următoarele zile. Se anunţă şi un guvern nou.
Va fi mai bine?
Statistic vorbind, nu. Întotdeauna a fost mai rău.
Dar, în mijlocul acestei ierni grele şi în mijlocul acestor schimbări şi agitaţii politice rămân în aer 2 întrebări:
„El” mai rămâne?
„Ea” mai rămâne?

Doamne, adu-ne primăvara!

Anunțuri

4 gânduri despre „Bilanţul unui prim ministru – cine a fost Boc?

  1. Nu cred ca este vina lui Boc pentru situatia Romaniei. Vina lui este ca a ascultat de cine nu trebuie. Daca ar fi fost el presedintele tarii cred ca alta ar fi situatia Romaniei. Este bine sa asculti, dar conteaza si mai mult de cine asculti.

    1. Asa e. Cine e ascultator bine face, dar cand asculta de cine nu trebuie, plateste el, ascultatorul.
      Din pacate si altii…
      In schimb ideea cu Boc presedinte o gasesc interesanta. Daca ma uit in PDL cred ca ar face o greseala sa propuna pe oricine altcineva la prezidentiale!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s