Maşini

PSA (Peugeot – Citroen) la marginea prăpastiei?

Două ştiri din lumea automotive mi-au atras atenţia în ultimele zile, ele referindu-se la grupul francez PSA.
Prima ne vorbeşte de o alianţă a PSA cu grupul american GM (General Motors) iar a doua despre retrogradarea rating-ului PSA la categoria BA1 („junk” adică investitorii să nu bage bani în acţiuni ale grupuui francez).

Dar hai să vedem cine este PSA şi care este, în fapt, situaţia firmei. Dau câteva detali pentru că, nefiind vorba de maşini nemţeşti, e posibil ca datele să nu fie prea cunoscute în România :D.
Grupul PSA s-a constituit prin achiziţia de către firma Peugeot a companiei Citroen, aflată în mari probleme financiare.
Grupul a cunoscut şi momente dificile dar şi o creştere însemnată mai ales după anul 2000. Beneficiind de o generaţie excelentă de motoare diesel commonrail (HDi) dar şi de suportul unei divizii de utilitare profitabilă, PSA trona lejer în Top 10 al celor mai mari producători auto din lume.

O singură umbră plana asupra grupului: micimea lui. Da, PSA a rămas un grup mic pentru că nu a dispus niciodată de fonduri suficiente pentru o reală extindere globală. Pieţe imense precum cea americană au rămas „ascunse” pentru PSA. Iar prezenţa în Asia este relativ discretă.
De altfel, lipsa unor mari fonduri pentru a investi punea grupului probleme şi în ceea ce priveşte dezvoltarea de noi modele, mai ales într-o perioadă în care ciclurile de dezvoltare s-au redus mult.

PSA nu avea multe soluţii. Rămăsese practic singurul producător „generalist” neafiliat la un grup mare.
Totuşi, boom-ul economic de după 2000 părea să ajute. Măsuri bune au fost luate, dezvoltarea multor modele noi a fost făcută în parteneriat cu alte companii pentru a reduce costurile şi riscurile. Astfel, utilitarele uşoare au fost dezvoltate împreună cu Fiat, motoarele Diesel cu Ford, motoare pe benzină cu BMW, modele din clasa mică împreună cu Toyota, SUV-uri cu Mitsubishi etc. O idee excelentă ce permitea PSA să aibe modele în toate clasele în condiţiile păstrării atât a unor costuri rezonabile dar şi a independenţei grupului, grup condus de familia Peugeot.

Mai mult, PSA rămăsese să se ocupe „in-house” doar de modelele de volum mare a grupului, adică să pună toate capacităţile lor în dezvoltarea masinilor de clasă mică, compactă şi medie.

Totul părea în regulă, doar că boom-ul economic şi creşterea de-a dreptul abruptă a pieţei auto a fost pentru PSA o ispită prea puternică. Au visat să „urce” marca Peugeot înspre sectorul premium şi au lansat maşini cu cost de producţie mai ridicat decât modelele anterioare. Exemplul cel mai clar este modelul 207, costisitor şi greoi, comparat cu un 206 ce a avut un succes formidabil. Plus că au vrut să intre, şi cu Peugoet şi cu Citroen, în clasa mare (a maşinilor de lux).

Şi atunci … a venit criza! O criză care a „prins” grupul PSA limitat practic doar la piaţa europeană şi cu modele prea costisitoare pentru locul pe care Peugoet şi Citroen îl avea în ochii consumatorilor.
Ca să nu mai vorbim de alte probleme logistice, grupul suferind efectiv din cauza stocurilor ce se acumulau în primele luni de criză.

Una peste alta, criza şi-a atins punctul de minim şi piaţa auto a început să se mişte din nou în sus. Dar PSA a ieşit slăbit din această dură perioadă. Fără modele de real succes, fără modele cu marje mari de profit, fără piaţă mondială şi cu o Europă ce s-a „dus” puternic spre VW, grupul francez nu prea are perspective. Ar fi nevoie de noi modele, dar pentru dezvoltarea lor trebuiesc bani, structura de costuri nu e eficientă, acces pe alte pieţe nu se poate obţine fără sume mari de care PSA nu dispune.

Nu e de mirare că agenţia Moody’s o spune limpede: nu se merită să cumpăraţi acţiuni ale francezilor.

În acest context alianţa cu GM a fost o mişcare obligatorie. Spre deosebire de celelalte parteneriate, de data asta PSA şi-a vândut şi o parte din acţiuni. Astfel, americanii de la GM deţin 7% din grupul PSA devenind al doilea cel mai mare acţionar după familia de industriaşi francezi Peugeot.
Alianţa este în regulă, protocolul prevede creare unor model în comun precum şi utilizare de platforme comune şi unificarea furnizorilor. Se prevăd economii de un miliard de dolari în următorii 5 ani.
Doar că…
Doar că acest parteneriat nu rezolvă problemele mari ale grupului. Banii obţinuţi ajung cel mult pentru plata datoriilor şi, poate, pentru câteva din proiectele urgente. Dar multe modele noi probabil vor fi amânate, dezvoltarea variantelor electrice şi hibrid va stagna (aici există totuşi un parteneriat cu Mitsubishi). Plus că această alianţă nu asigură defel accesul la vreo piaţă nouă pentru PSA.

În acest context, viitorul lui PSA e tulbure. Sigur că se poate da exemplul lui Fiat care, sub un management excelent (Marchione) a reuşit să renască din cenuşă. Culmea e că şi redresarea Fiat a pornit tot cu o alianţă cu GM… Dar situaţia PSa e mai grea. Pentru că Fiat era oricum poziţionat mai spre low-cost, astfel că un plan de „cost reduction” a fost mai uşor de implementat. Mai mult, Fiat are piaţa naţională la dispoziţie, spre deosebire de Franţa unde mai există şi concurentul Renault…

Personal, nu văd bine viitorul PSA. Deşi apreciez mult gamele Peugeot şi Citroen. Şi nici nu văd cum statul francez ar putea să pompeze fondurile necesare redresării în această perioadă (aşa cum a făcut când a salvat Renault). Cumpărarea de către un alt grup este o variantă dar nu văd despre cine ar putea fi vorba.
VW are banii şi are şi tehnologia, dar deja au în Seat şi Skoda suficiente „anexe” printre generaliştii europeni. Grupul Hundai – Kia ar fi o soluţie, dar mi-e că francezii nu ar accepta aşa o „umilinţă”. Cumpărarea de către GM ar fi cea mai proastă soluţie, exemplele Saab (deja desfiinţată) şi Opel (în dificultate) nu sunt încurajatoare defel.
Probabil că singurele variante posibile ar fi o fuziune cu Renault. Sau, şi mai spectaculos, cu grupul BMW…

Sau poate că mâine începe un nemaivăzut boom economic de o să ne cumpărăm o maşină nouă tot la 2 ani…
Baftă, PSA!

Anunțuri

4 gânduri despre „PSA (Peugeot – Citroen) la marginea prăpastiei?

  1. Parca vad ca in maxim zece ani or sa ramana maxim maxim 3-4 mega-producatori auto plus cei de nisa (Mercedes, BMW). Deci criteriul de selectie la achizitionarea unei noi masini o sa fie: europeana (VAG), japoneza (Toyota Motor Company) sau americana (General Motors)… Desi… se pare ca si coreenii ne pregatesc o surpriza. S-ar putea sa fie de viitor alianta Hyundai-Kia. Au inceput cu dreptul, sa vedem cum se mentin de acum.

    P.S. @Marius Z. : Chiar au fost inspirati cei de la Renault cu operatiunea Dacia! De fapt, cred ca asta e singura nisa care mai poate avea succes in viitor desi culmea, majoritatea constructorilor auto tind spre premium, nimeni nu exploateaza sectorul low-cost, unul de mare viitor dupa cum spuneam. Chiar si coreenii mai nou rivalizeaza la preturi cu europenii.

    1. Cred ca piata low-cost este dificil de abordat si de aceea nu s-au inghesuit constructori aici. Dificultatea provine din 3 aspecte:
      – structura de costuri: trebuie sa concepi o platforma low-cost, trebuie sa gasesti impreuna cu furnizorii solutii low-cost pentru componente, trebuie sa optimizezi la maxim costurile de industrializare si distributie
      – marja de profit: daca la un produs high-end sau revolutionar ai posibilitatea sa pui marja practic oricat, pentru un produs low-cost marja de profit e mica, volumele de vanzari fiind extrem de importante. Asta mai ales ca pana si un produs low-cost trebuie sa aibe un minim de calitati, minim care e destul de inalt in industria auto…
      – piata: majoritatea oamenilor au dificultati in a accepta cumpararea unui produs low-cost. Se „simt” astfel mai bine daca de aceeasi bani isi cumpara un SH care a fost odata premium. E o consecinta normala a unei piete create pentru consum. Astfel, tot ce inseamna strategie de marketing, de piata etc trebuie gandit extrem de bine. Plus ca o companie care se lanseaza pe piata asta va avea dificultati in a intra ulterior pe alte piete.

      Nu e usor deci sa faci si sa vinzi masini low-cost si pot intelege de ce nu se inghesuie multi aici. Mai ales ca ani de-a randul a parut ca piata poate sa absoarba zeci de marci premium…
      Oups, am scris cat pentru un post… poate fac copy-paste 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s