Gânduri despre lume

Din foodcourt într-o zi de post

Azi m-am nimerit să iau prânzul la foodcourt-ul din Iulis Mall Timişoara. Această denumire pompoasă şi defel românească (foodcourt) semnifică o zonă dintr-un mall, zonă dedicată servirii mesei.
Sunt multe restaurante în foodcourt-ul timişorean, majoritatea de tip fast-food. Zona e de-a dreptul uriaşă, astfel că şi oferta pare potrivită pentru orice dorinţă. Vrei sushi? Ai sushi! Vrei grătare? Găseşti şi româneşti şi sărbeşti şi elveţiene. Vrei mâncare grecească? Nicio problemă! Siriană? Chinezească? Sigur! Vrei meniu pe bază de peşte? Se găseşte! Dar pe bază de cartofi? Avem şi din asta! Plus fastfood-uri româneşti şi lanţuri internaşionale (v-am povestit eu ceva de kapa-fe-ce într-un articol precedent).

Se găseşte orice, nu?
Ei bine… nu chiar.
Suntem în Postul Paştelor. Am căutat deci să mănânc măncare de post.
Sigur că postul alimentar este doar o (mică) parte din ce înseamnă Postul Sărbătorii Paştelui însă mă aşteptam ca, într-o ţară unde 90% se declară creştini, să găsesc uşor mâncare de post.

Încă de la scările rulante ce urcă în zona foodcourt-ului, tineri te întâmpină cu mici bileţele cu promoţiile zilei. Am primit vreo 5-6. Astfel am aflat de reduceri la grătare, la paste carbonara, la ciorbe de burtă. Am mai aflat de paharul de smântână oferit gratis la comandarea unui meniu cât şi de oferta la clătitele cu brânză.
Hmmmm… interesant, dar… după 15 aprilie.
Şi totuşi… niciuna din bileţelele astea nu vorbeşte de mâncăruri de post?!

Arunc reclamele la coşul de gunoi şi mă pun să caut eu mâncarea de post. Ici-colo găsesc câte ceva. Mai o ciorbă de legume, mai o porţie de ciuperci sote, mai nişte paste cu sos de roşii (dar atenţie, nu toate pastele sunt de post!). Trec pe la restaurantele declarate româneşti şi care îşi laudă grătarele şi ciorbele de văcuţă şi pui…

În minte fac un fast rewind şi îmi aduc aminte de centrul oraşului înainte de Crăciun. Plin de căsuţe de lemn unde „mici întreprinzători” vindeau produse pe baza de carne de porc, lactate şi mult, mult vin fiert. Era postul Crăciunului…

Dar revin la ziua de azi.
Şi găsesc, da găsesc!, un restaurant cu o grămadă de oferte de mâncare de post. Afiş mare „postiţi la noi”, poză cu 8 feluri de mâncăruri de post. Ofertă de o supă de linte gratis la orice meniu de post!
Super!
În fine!
Sunt fericit că, iată, pot găsi o multitudine de oferte de post în România mea creştină!
Amintirile postului Crăciunului mirosind a alcool şi cârnaţi tind să se estompeze…

Doar că…
Doar că restaurantul care are aceste multe (şi gustoase) oferte de post, unicul restaurant din foodcourt care te invită să mănânci de post… este restaurantul SIRIAN!

Ah, credeţi cumva că foodcourt-ul era gol? Că românii supăraţi că nu găsesc mâncare de post au sancţionat indignaţi acest lucru şi n-au mai venit aici să mănânce? Neeee… nici vorbă.

Dar am mai remarcat un lucru în mândrul foodcourt din mall-ul timişorean. Dacă numărul ofertelor de post scade, creşte în schimb numărul persoanelor care nu-şi duc tava la locurile special amenajate după ce termină de mâncat. Acele locuri sunt la maxim 4-5 metri de orice masă…

Plec înapoi spre lucru. La ieşire trec pe lângă noul deschis bar din zona centrală a demisolului. Cică e un nou concept de bar. E plin. De oameni şi de fum. Conceptul ăsta nu pare nou.

Şi mă întreb de ce n-ar fi o scară rulantă direct din parcare pâna la uşa sălii de fitness???

Vă doresc un post liniştit!

Anunțuri

6 gânduri despre „Din foodcourt într-o zi de post

  1. P.mea (adica parerea mea …) e ca din cei 90% care se declara crestini in Ro doar o f. mica parte sint practicanti ai religiei, iar partea asta e mai putin reprezentata in centrele urbane mari ca Timisoara, si – finally, din crestinii practicanti si rezidenti in centre urbane mari, si mai putini au obiceiul sa se duca la mall + foodcourt in mod frecvent.

    Asa ca piata de fastfood/foodcourt pt. cei care postesc ar fi un niche market destul de ingust, ca sa se oboseasca careva sa-l adreseze. Nu ca s-ar gindit careva in termeni de marketing, doar ca intuitiv vorbind, nu se merita; dar probabil ca daca se mai apuca citiva si-l copiaza pe sirian, cine stie – se creaza un bulgare de zapada si la anul o sa vezi tot foodcourtul plin de oferte de post … nu ca i-ar pasa cuiva de religie, ci doar ca asa ar fi trendy.

    Sirianul e obisnuit cu postul ramadanului pe care 90% din arabi chiar il iau in serios , si probabil ca de-aia a fost primul care a realizat potentialul „nisei”.
    BTW – cu se cheama fast-foodul sirian?

    1. Falafel King – sau asa ceva 🙂
      Ai dreptate in ce priveste „piata” de produse de post in foodcourt-ul unui mall. Cu toate acestea, relatia dintre cerere si oferta este destul de sensibila, ordinea intre ele nu e totdeauna aceeasi. Eu sunt convins ca daca oferta de produse de post ar fi mai bogata, ar creste si consumul. Nu inteleg de ce sirienii pot pune afise mari cu reclame la produse de post iar pentru romani subiectul nici nu exista.
      Am adus in discutie si tarabele din centru din perioada Craciunului. Sa vinzi alcool in centrul orasului in post mi se pare o declaratie a Primariei de genul „lasati postul, beti si chefuiti”. Aiurea…

  2. Bai, sa vinzi vin fiert de (inainte de) craciun in piata centrala a orasului e o traditie europeana, aproape. Se practica cam in toate tarile, de ex. uite aici:

    http://www.weihnachtsmarkt-deutschland.de/

    Eu zic ca e frumos asa si ca face parte din spiritul sarbatorilor de iarna.

    Ar fi mai grav ca primaria sa refuze lucrul asta din motive religioase – ar insemna sa trecem in extrema cealalta. E alegerea fiecaruia daca tine postul sau nu.

    1. Bautul de alcool poate face parte din traditia oricarei sarbatori, dar sigur nu face parte din spiritul Craciunului.

      Sigur ca se vor gasi nenumarati aparatori ai acestei traditii, fie si asa din partea mea. Eu ma intreb de ce sunt plin de afise cu vin fiert si carnati si DEFEL afise cu produse de post.

      Tie nu ti se pare aiurea ca la Catedrala din Timisoara sa se tina o slujba despre postire si in fata ei sa fie oameni ce te imbie la baut alcooale? Mie da…

      Da’ sa fie macar o taraba cu produse de post! Macar una!
      Sau sa mute tarabele cu vin fiert in alta parte, nu chiar in fata Catedralei.
      Ti se pare prea mult?

      Si nu-mi spune ca nu s-ar cere respectivele produse. Ar fi suficient ca Primaria sa nu dea tarabele doar la licitatie (e clar ca vandutul vinului aduce mai mult profit), ci sa incurajeze prezenta tarabelor cu produse de post.

  3. Pai chestia cu catedrala in care se tine slujba, si in fata ei se bea pe rupte la tarabe e involuntara. Asta a fost planul de urbanism din cam toate orasele europene construite in evul mediu, adica o piata centrala in care se afla catedrala orasului. Iar aceeasi piata centrala serveste ca loc de adunare pt. toate evenimentele orasului, de ex. festivitatile de craciun.

    Primaria sa INCURAJEZE prezenta tarabelor cu produse de post: cu asta nu prea sint de acord. Adica sint perfect de acord cu prezenta tarabelor cu produse de post in aceleasi conditii ca si toate celelalte tarabe, dar nu cu „stimularea” lor de catre Primarie (banuiesc ca te referi la a le da locuri sau chirii preferentiale). In momentul in care decizii de natura economica/administrativa incep sa fie luate pe criterii religioase se intra pe o panta f. alunecoasa.

    1. Aia cu planul de urbanism e un pretext. Asa cum s-a putut muta festivalul de bere din centru (unde a fost prima editie) langa stadion, asa se pot muta si tarabele.
      Intotdeauna exista solutii – depinde doar ce urmaresti.
      Daca Primaria urmareste sa imbie oamenii sa bea alcool in postul Pastelui, atunci sa si spuna asta.
      Daca urmareste sa faca un fel de „targ” de Craciun si sa-l faca si in fata Catedralei, atunci sa tina cont de obiceiurile de Craciun care includ postul.

      Dar sa declari ca faci targ de Craciun si de fapt sa vinzi alcool mi se pare o ipocrizie.
      Economic vorbind, e mult mai profitabil sa iei un vin prost si ieftin, sa-l fierbi cu scortisoara, zahar si alte ingrediente numa’ bune sa-i ascunda gustul real (si prost).
      Vrea Primaria sa faca un profit? N-am nicio problema nici cu asta, dar, again, s-o spuna deschis.

      Cat despre targurile similare din Austria, Germania etc. trebuie tinut cont si de faptul ca partea alimentara la postul catolic difera fata de ortodocsi. Si am impresia ca e permis si vinul.

      Pe scurt: cand organizezi un eveniment mega-central, in fata Catedralei si intr-o perioada ce are o importanta religioasa la nivel national, tu ca Primarie (si organizator) trebuie sa spui clar ce urmaresti si cum gandesti evenimentul.
      E asa greu sa fii deschis???
      Eu nu cer nimic altceva decat declaratia asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s