Fotbal

„Noi ştim să pierdem” – doar încă un articol despre Barcelona

Aseară m-am uitat la meci. Cum la ce meci? La Barcelona cu Chelsea, of course. Bine, nu chiar la tot (nu mai am răbdare să văd un meci complet de când am pierdut-o pe UTA). Era deja 1-0 pentru Barca, dar asta nu mă împiedică să scriu şi eu articolul meu. Alături de alte zeci de mii de articole, postări, comentarii pe marginea acestui meci.

Nu am să mă arunc în valurile ideii unei „noi ordini mondiale în fotbal”, sau „sfârşitul unei ere”, sau „dispariţia lui tiki-taka”. Nici vorbă. Cred că Barcelona va fi încă mulţi ani de acum încolo principala candidată la câştigarea campionatului şi cupei Spaniei precum şi a Ligii Campionilor.

Meciul însă m-a fascinat.
Pentru că a fost o imagine a vieţii. 90 de minute în care cei mari au arătat că pot fi şi mici, în care cei mici au arătat că pot fi şi mari, în care s-a văzut ca să fii cel mai bun într-un domeniu nu înseamnă neapărat să şi câştigi toate trofeele în acel domeniu.

Messi este, fără îndoială cel mai mare fotbalist la ora actuală.
Tot fără îndoială se poate spune că el a eliminat Barcelona în această semifinală cu Chelsea. În tur, el a pierdut mingea ce a dus la contraatacul din care Drogba a marcat. În retur el a ratat penalty-ul ce ar fi dus Barcelona în avantaj cu 3-1. Sunt convins că dacă Messi marca din 11 m, Barca ar fi câştigat cu 5 sau 6 la 1. Dar, nu-i aşa?, convingerea asta a mea va rămâne pururea neverificabilă…

Au fost multe momente frumoase în acest meci.
Chelsea nu este o echipă mică. Nici pe departe. Dar ei au recunoscut că nu pot juca fotbal mai bine decât Barcelona. Şi au anunţat din timp că se vor baricada în apărare în acest meci retur. Da, meciul a dat senzaţia de deja-vu, Chelsea s-a apărat disperat, urât chiar, exact ca Inter-ul lui Mourinho. Diferenţa este enormă însă!
Pentru că Chelsea, o echipă mare, a recunoscut că sunt mici faţă de adversarii lor, a recunoscut dinainte că nu au nicio şansă jucând deschis, au recunoscut dinainte că vor juca aşa, că obiectivul lor este să se califice.
Este o mare lecţie de umilinţă aici. Să recunoşti că celălalt e mai bun. Dar să mergi mai departe, jucându-ţi şansa. O şansă care înseamnă un joc „mic”, dar un joc după regulile competiţiei. Şi umilinţa a adus victoria…

Sigur că există şi consecinţe când joci aşa.
Nu mai puţin de 4 jucători ce au participat la calificare nu vor juca finala. Când alegi calea victoriei „oricum” sunt şi consecinţe.
Şi asta găsesc că este frumos…

Apoi Drogba… Marcatorul din meciul tur a fost acuzat că simulează prea mult. Aşa a şi fost, Drogba a simulat mai mult decât erau acuzaţi jucătorii Barcei că o fac. Drogba încerca să se scuze prin faptul că „şi ei ne-au bătut cu arbitrii data trecută”. Iar atitudinea lui a fost pedepsită: el a făcut penalty-ul car eputea întoarce soarta partidei. Iar înlocuitorul său (Torres) a devenit eroul calificării.

Guardiola a dat din nou o lecţie de comportament. După meci a fost întrebat dacă va mai continua ca antrenor al Barcei. Răspunsul lui a fost superb: „vom vedea (împreună cu preşedintele) ce este mai bine pentru viitorul clubului)”. Pep ştie că această eliminare are consecinţe mai neplăcute pentru club decât pentru el. Îşi asumă responsabilitatea şi se pune la dispoziţia clubului. Nu el e important acuma, la greu. Ci clubul…

Sigur că în aşa un meci eroic trebuia să apară şi un lucru urât.
Foarte urât chiar.
Iar noţiunea de laşitate a purtat ieri seară numele John Terry.
Orice aş face, imaginea cu el lovind cu genunchiul din spate un adversar plus faţa lui încercând să spună că nu a făcut nimic rău ma duce cu gândul la un singur cuvânt: bou.
Şi îmi cer scuze animalelor…

Închei scurtul periplu fotbalistic amintindu că, acum câteva zile, Barcelona pierdea şi titlul de campioană a Spaniei şi asta tocmai împotriva marei rivale Real Madrid.
După acel meci, Xavi (mare jucător!) spunea „Noi ştim să pierdem”.

Şi aici e mare lecţie pentru toţi oamenii (şi mici şi mari):
E bine că ştim să pierdem.

Dar… chiar ştim să pierdem… TOT? Pentru că doar asta ne spune dacă suntem mari…

Anunțuri

2 gânduri despre „„Noi ştim să pierdem” – doar încă un articol despre Barcelona

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s