Am vizitat

San Antonio, Texas: oraşul unde casele se construiesc pe orizontală şi străzile pe verticală

Am petrecut deja mai bine de 2 săptămâni în Texas şi încerc să fac o mică fotografie a oraşului Sfântului Anton: San Antonio, Texas!

Probabil cea mai scurtă descriere a acestui oraş ar fi Alamo plus Riverwalk.
Într-adevăr Alamo reprezintă istoria, fundaţia acestui oraş iar Riverwalk e mândria lucrului bine făcut în timpuri mai moderne.

Poate de Alamo aţi auzit, s-au făcut şi filme pe acest subiect. E vorba de un fort construit la începuturile SUA pentru a apăra graniţa de sud. Alamo a fost teatrul unei bătălii eroice între cei mai puţin de 300 de texani şi o armată de aproape 2000 de mexicani. Este, dacă vreţi, varianta americană a vestitei bătălii de la Termopile (ştiţi … aia cu spartanii)

Nu vreau să o lungesc prea mult, istoria aparţine trecutului. Cert e că după 2 săptămâni de lupte eroice fortul a fost cucerit iar toţi apărătorii au fost ucişi.
Rămâne însă unul din marile simboluri ale luptei pentru crearea şi consolidarea a ceea ce este astăzi Statele Unite ale Americii.

Rămăşiţele fortului sunt şi astăzi în centrul San Antonio, înconjurate de monumente dedicate acelui moment. Este poate singurul obiectiv turistic obligatoriu pe aceste meleaguri.

De altfel tradiţia militară a zonie s-a păstrat. În jurul acestui oraş se găsesc nenumărate baze militare. De altfel am impresia că aceste unităţi militare ţin oraşul în viaţă. Pentru că vorbim de o zonă aridă (hei! azi-noapte a plouat cu adevărat, până acum vedeam doar cerul ocupat doar d eun soare extrem de arzător, niciun nor), o zonă în care nici industrie nu prea este (ar fi o făbricuţă a lui Toyota, una a lui Budweiser şi în rest doar hoteluri şi magazine). Chiar nu înţelesesem la început ce e cu aceste hoteluri în număr cu adevărat impresionant. Am impresia că ele sunt ocupate de rudele militarilor, că de turism „clasic” nu prea poate fi vorba.

Dar revenidn la turism să trecem la punctul 2 al ordinii de zi. Adică la Riverwalk!
Riverwalk e ceva cu adevărat fantastic.
Că un râu trece prin San Antonio nu e de mirare. Într-o zonă aridă e logic ca oamenii să se aşeze în apropierea unei ape.
Că râul este mic ca dimensiuni, iarăşi este normal. Nu vei vedea niciodată un fluviu prin deşert, nu?
Ei bine, malurile acestui râu au fost transformate într-o promenadă extraordinară!

Râul a fost canalizat iar pe kilometri întregi, pe ambele maluri au fost amenajate trotuare, a fost puse plante, au fost amenajate cascade, s-au construit restaurante, magazine etc. Este singurul loc din San Antonio unde te poţi plimba ore în şir la răcoare şi umbră! O oază de mai mult de 5km!
Iar sâmbătă seara toată această oază este neîncăpătoare pentru zecile de mii de texani veniţi să mănânce, să facă shopping, să se distreze sau doar să se plimbe. E magnetul acestui oraş!

Dincolo de faptul că vorbim de un râu pe jumătate cât Bega timişoreană, iată că americanii ne arată din nou că acolo unde este dorinţă se pot face lucruri extraordinare chiar şi plecând de la condiţii vitrege.

Sigur că un oraş ce beneficiază de un turism permanent (mă refer la rudele şi prietenii militarilor) nu se poate opri doar la o promenadă şi la nişte ziduri ale unui vechi fort ca şi puncte de atracţie!
Oraşul este de-a dreptul împânzit de mall-uri şi zone comerciale. Se găseşte aici şi Sea World, cel mai mare parc acvatic din Texas, precum şi multe alte parcuri de distracţie.

Ce mi se pare mie extrem de interesant la acest oraş este mix-ul între cultura americană şi cea mexicană. Între cultura ce promovează „business”-ul, eficienţa. munca şi cea care se axează mai mult pe relaxare, muzică şi distracţie. Este, dacă vreţi, oraşul în care sute de mii de furnici coabitează fără probleme cu sute de mii de greieri… mă refer la fabula lui La Fontaine.
Restaurantele mexicane alternează cu steakhouse-urile texane, cartierele cu case „minimaliste” sunt străjuite de zgârie-nori.

De altfel, căldura mare a „întins” oraşul. Cu excepţia marilor hoteluri şi a centrului oraşului, toate construcţiile sunt „pe orizontală”, nu există clădiri înalte.
Vorbeam la început de mall-uri. Chiar şi ele sunt diferite aici, fiind practic înlocuite de „parcuri mall”. Astfel, în locul unei singure clădiri imense în bătaia soarelui, avem sute de magazine micuţe întinse pe hectare întregi. Te deplasezi de la unul la altulcu maşina, altfel rişti o insolaţie…

În schimb, când vine vorba de străzi, aici se pare că doar cerul e limita.
Pe măsură ce oraşul creştea, traficul a devenit tot mai intens. Aşa că s-au construit noi şi noi autostrăzi care să-l străbată. Ş pentru că autostrăzile astea nu pot să se intersecteze cu semafoare sau „prioritate de dreapta” ele au fost construite una deasupra celeilalte.
Rezultatul e spectaculos!

În aşa o încrengătură şi GPS-ul e pus la grea încercare!
Uneori, mergând cu maşina mă trezesc că sunt deasupra hotelului de 40 de etage pe lângă care trec!
Este totuşi o soluţie eficientă, traficul e mult mai fluid fără semafoare.
Plus că texanilor nu le place să tot frâneze imensele camionete cu care se duc peste tot, fie muncă, fie să cumpere o pâine.

Vă salut pe toţi din oraşul unde casele sunt construite la orizontală dar străzile pe verticală!

Anunțuri

Un gând despre „San Antonio, Texas: oraşul unde casele se construiesc pe orizontală şi străzile pe verticală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s