Gânduri despre lume

Cei 7 ani de acasă – partea II (despre conţinutul educaţiei)

Acum multă vreme (aproape 3 ani) scriam un articol despre educaţia copilor şi promiteam că voi reveni asupra subiectului.
Iată că fac acest lucru. Târziu, ce-i drept. Dar, din păcate, problema este la fel de actuală acum ca şi acum 3 ani…

Scrierea acestui articol mi-a fost „impusă” de o discuţie ce am avut-o acum câteva zile cu un coleg de lucru din SUA. Îi povestisem despre o familie la care fusesem în vizită şi ce impresionat am fost de frumoasa educaţie pe care o primiseră (şi o primeau) copiii acelei familii. Îi povesteam de micuţa blondă cu părul tot bucle care aduna conştiincioasă şi zâmbitoare farfuriile de pe masă.
Colegul meu m-a contrazis spunând că fetele lui nu vor fi nevoite să lucreze în casă pentru că ele trebuie să aibe şanse egale cu băieţii. Şi dacă vor să fie doctoriţe sau astronaute sau orice altceva ele trebuie să aibe aceleaşi şanse.

Argumentul lui mi s-a părut extraordinar de interesant!
Pentru că, deşi sună foarte corect (e absolut normal ca toţi oamenii să aibe şanse egale), argumentul ascunde o situaţie reală din educaţia copiilor. O situaţie foarte gravă!

Şi întrebarea cheie este întotdeauna „care este scopul?”

Care este deci scopul real al educării unui copil?
Care trebuie să fie, deci, CONŢINUTUL educaţiei???

Răspunsul este simplu: Un copil este un viitor adult.
Este o persoană ce, peste ani şi ani, va trebui să trăiască drept adult.
Bun, dar… ce face un adult?
Un adult are 2 mari componente în viaţa sa:
– partea profesională (munca)
– partea personală (familia, societatea etc)
Sigur că putem discuta de ponderea fiecărei părţi în totalul vieţii, dar hai să lăsăm asta pentru un pic mai târziu. Şi să ne limităm deocamdată la a spune că amândouă sunt importante.

Rezultă fără urmă de îndoială că educaţia unui copil trebuie să atingă 2 aspecte:
1.) Pregătirea pentru viitoarea activitate profesională
2.) Pregătirea pentru viitoarea viaţă personală şi de familie

Şi aici este momentul în care începem să vorbim de băieţi şi fete!
Pentru că, deşi prima parte a educaţiei e absolut normal să fie similară, a doua, educaţia pentru viaţă, trebuie, în mod esenţial!, să fie diferită!
O femeie poate lucra alături de un bărbat şi la şcoală, şi în spital, şi în laborator, şi în hala de producţie, şi la NASA şi oriunde!
Dar o femeie şi un bărbat au roluri DIFERITE şi COMPLEMENTARE odată ieşiţi de la lucru!

Şi acum să revin la ce spunea colegul meu, că fata lui nu va fi pusă la treburi CASNICE pentru ca să aibe şanse egale in PROFESIE faţă de băieţi!
Remarcaţi confuzia între treburile casnice (pregătirea pentru partea de familie) şi cea profesională.
Remarcaţi de asemenea că aceste spuse se traduc astfel: „nu voi oferi fetiţei mele o educaţie pentru viaţa ei personală pentru că altfel va fi dezavantajată pe plan profesional”

Oups!

E poate momentul să discutăm despre echilibru.
Despre echilibru între viaţa personală şi cea profesională.
Asta înseamnă 8 ore la lucru şi 8 ore acasă (pentru simplificarea calculului punem 8 ore şi la somn). Vedem egalitate. Dacă însă luăm în considerare zilele de weekend, cele libere şi pensia, vedem că un om petrece MAI MULT TIMP în viaţa personală decât în cea profesională!
Cu toate acestea, educaţia conţine mult mai multe aspecte utile profesional decât pentru viaţa personală!

Uitaţi-vă în jur!
Nu e aşa?
Şi mă refer acum la societatea vest-europeană şi nord-americană. Societatea „civilizată” cum s-ar spune!
De mici, copiii sunt îndesaţi cu cunoştinţe, cu limbi străine, cu pregătiri şcolare şi pre-şcolare etc.
Educaţia pentru viaţă unde este???
În ce moment începe o fată să înveţe despre cum ar trebui să fie o soţie? Dar un băiat despre cum ar trebui să fie un soţ?
Şi dacă pentru fete încă se mai face ceva în unele familii, asta e pentru că mama are nevoie de ajutor la bucătărie şi la curăţenie, nicidecum ca educaţie.
Iar în cazul băieţilor, situaţia e dezastruoasă. Sunt puşi soar să înveţe. Pentru că, nu-i aşa?, ei trebuie să ajungă pe viitor să facă bani! Dar despre responsabilităţile ce revin unui soţ? Dar despre lucrul ce revine soţului într-o gospodărie? Nimic!

Şi vedem acum explicaţia pentru modul cum gândea colegul meu:
În ziua de azi băieţii sunt pregătiţi doar pentru profesie şi defel pentru viaţă. Iar dacă în educaţia fetelor apare şi partea de gătit, gospodărit etc ele automat nu mai au aceeaşi şansă profesională!
Dar asta nu pentru că ele primesc şi educaţia pentru viaţa personală!
Ci pentru că băieţii nu primesc DEFEL această educaţie.

Urmările acestei stări de fapt le vedem în societatea „civilizată”:
Bărbaţi (şi femei) care stau toată ziua la lucru. Nu pentru că le-ar place… ci pentru că acasă NU SE SIMT BINE pentru că NU ŞTIU CE ŞI CUM SĂ FACĂ.
Familii care se destramă pentru că niciunul din soţi nu ştie ce rol ar trebui să aibe. Aşa că rolurile sunt un fel de negociere ba chiar o confruntare şi ambii vor fi nemulţumiţi. Şi nepricepuţi.
Per total, oameni care ştiu din ce în ce mai puţin să-şi trăiască viaţa…
Şi care, dezamăgiţi de eşecul vieţii lor private vor ajunge la concluzia ca „profesia e sfântă, acolo dacă eşti bun nu poate nimeni să-ţi facă nimic”… şi vor limita educaţia proprilor copii la partea profesională…
De altfel… de unde să ştie ei ce nevoi educaţionale are un copil???

Şi totuşi oamenii trăiesc. Dacă ne utiăm în jur vedem şi familii „organizate”. Vedem oameni cu viaţă personală plină.
Cum aşa?
Simplu, în lipsa unei educaţii „pentru viaţă” primită în familie, copiii, tinerii, viitorii adulţi vor învăţa acestea din… auzite. Din cartier, de pe net, din discuţii, din ceea ce văd la cei din jur…
De învăţat toţi învăţăm că viaţa vine peste noi şi ne pune problemele.
Viaţa nu iartă.
Ci doar ne prinde nepregătiţi…
Din păcate…

Părinţi şi viitori părinţi!
Nu veţi oferi copiilor voştri şanse mai multe dacă îi ţineţi „în eprubetă” şi îi umpleţi cu matematică şi limbi străine!
Continuaţi să faceţi asta, dar învăţaţi-i să devină OAMENI!
Şi pentru aceasta copilul să petreacă cel puţin atâta timp cât petrece pentru viitoarea „profesie”!
Grijă mare mai ales la educaţia băieţilor! Nu-i scutiţi de muncă şi responsabilităţi!

Domnul să binecuvinteze toate familiile!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s