Am vizitat

Slovenia – o ţară adorabilă (partea II)

Revin la micuţa şi frumoasa Slovenie.
O ţară la câteva ore de mers cu maşina (plecând din vestul României) şi care oferă incredibil de mult pe plan turistic, cel puţin comparativ cu dimensiunile sale.

Şi, aşa cum am promis acum câteva zile, vom vizita împreună 2 peşteri slovene!

Începem cu Postojna.
Este cea mai cunoscută peşteră don Slovenia şi, probabil din Europa. Renumită prin dimensiunile sale (sistemul de galerii depăşeşte 20km!), a devenit obiectiv turistic încă din 1818!
Şi cifrele acestea incredibile nu se opresc aici:
– din 1872 turiştii au putut străbate câţiva km din peşteră cu ajutorul unui trenuleţ
– din 1884 peştera beneficiază de iluminat electric
Fără să fiu rău, mă gândesc că în peştera aceasta erau la sfârşitul secolului 19 condiţii mai bune decât în 90% din România…

Mult timp, Postojna a fost „promovată” ca fiind cea mai mare peşteră din Europa şi a 2-a peşteră ca lungime din lume după Mammouth Caves din SUA.
Acuma na… lucrurile sunt în continuă schimbare în acest domeniu al peşterilor. SUA se laudă, spre exemplu, şi cu Jewel Cave, mult mai mare decât Postojna.
Mai mult decâat atât, aflat la a 3-a vizită la Postojna, aşteptam plictisit ca ghidul să vorbească despre „cea mai lungă peşteră din Europa”, ca de celelalte 2 ori. Spre surprinderea mea aud că Postjna este a 2-a! Şi nu în Europa ci chiar în Slovenia natală. Întreb şi aflu că descoperirea unei galerii între 2 peşteri slovene ce erau cunoscute ca fiind independente a dus la „crearea” sistemului Migovec, care are peste 24 de km de galerii, depăşind deci Postojna.
Hmmmm… dacă tot au „căzut” pe locul 2… oare nu era cazul să ieftinească şi intrarea???

Şi dacă am ajuns să pomenesc de intrare, trebuie spus că ea nu este ieftină defel, undeva spre 23 EUR de persoană. Cum chiar lângă există şi un Vivarium (un fel de muzeu al faunei peşterii), un frumos castel numit Predjama cât şi o expoziţie de fluturi, există posibilitatea de achiziţie a unor „pachete”. Pachete-nepachete, cert e că nu e ieftin defel :). Mai ales că îţi mai iau câţiva Euro şi pentru parcare (asta mi se pare cam nesimţire sincer să fiu).

Dar să nu fiu cârcotaş şi să revin la peşteră…
Care peşteră e foarte frumoasă!
Vizita începe cu îmbarcarea într-un mic trenuleţ cu care parcurgem cam 2 km. Se ajunge într-o sală mare de unde vizitatorii se împart la ghidul de limbă potrivită. Şi de aici porneşte „plimbarea” de peste 1,5 km. O plimbare ce urcă şi coboară la diferite nivele (sunt galerii care efectiv trec unele pe sub altele), plimbare printre formaţiuni de diferite dimensiuni şi forme.
Diversitatea este impresionantă, „peisajul” se schimbă de la pas la pas: Săli imense, stalactite şi stalagmite de difeite forme şi culori (în funcţie de elementele din apa scursă), formaţiuni care te îndeamnă să le compari cu animale sau obiecte din realitate, zone în care tavanul s-a prăbuşit formând un mic munte… Ghidul trece tot mai departe luminând cu lanterna „muntele calvarului”, „peştera frumoasă”, „galeria rusească”, „sala spaghetti”, „camera roşie”, „sala de concerte”…

Fiecare pas e un deliciu, un spectacol pentru văz şi auz.
Înainte de a ajunge la sala de concerte găsim şi cele 2 formaţiuni care constituie simbolul peşterii: o coloana uriaşă ce pare a fi sculptată pe fiecare centimetru pătrat iar lângă ea o stalagmită, de circa 5 metri înălţime, mai subţire, dar de un alb nefiresc. Este denumită „Briliantul” (şi nu, nu face referire la vreun fotbalist!).

Turul în plimbare se încheie în sala concertelor. Aici, unde ecoul durează si 5-6 secunde, este strategic plasat un mic magazin de suveniruri. Turiştii sunt lăsaţi să-şi achiziţioneze amintiri înainte de a fi (re)îmbarcaţi în trenuleţul ce-i duce, pe cele 2 km de şine, până la ieşire.

Înainte însă se trece pe lână o mică zonă îmbrăcată în sticlă în interiorul cărei poate fi observat cel mai renumit locuitor al peşterii, aşa-zisul „peşte-om”. De fapt e o salamandră cu pielea decolorată care deci nu e nici peşte şi cu atât mai puţin om… Dar na, denumirea dă bine…

Postojna nu este doar o peşteră. Fiind deschisă pentru public de mai mult de 100 de ani, putem vorbi de Postojna ca de un complex turistic. Vizitarea peşterii (partea deschisă publicului) este îngrijit amenajată, frumos iluminată iar ghizii cunosc „lecţia” pe dinafară. Turiştii au la dispoziţie absolut toate facilităţile (inclusiv căşti cu ghidare audio în vreo 10 limbi). Vizitarea peşterii este facilă, trebuie doar luată o geacă, temperatura este totuşi „de peşteră” iar în unele porţiuni curenţii de aer sunt puternici.
În afara peşterii se găsesc restaurante, magazine de suveniruri, magazine alimentare… absolut tot ce are nevoie un turist. Despre obiectivele turistice „anexe” am mai vorbit… da, e un adevărat complex!

Nu acelaşi lucru se poate spune despre Skocjan Caves, o peşteră aflată la doar câţiva zeci de km de Postojna (în direcţia Portoroz).
Skocjanska este o cu totul altfel de peşteră şi nu pot să recomand altceva decât vizitarea ambelor în aceeaşi zi!
Încă de la început de dăm seama că vorbim de cu totul altceva.
Parcarea de maşini e mult mai mică şi e gratis.
Zona de vizită are doar 2 restaurante, o casă de bilete şi un mic birou de informaţii. Afişele sunt toate în slovenă. Din start se poate vedea că nu e vorba de aceeaşi industrie ca la „sora” Postojna.
Şi diferenţele continuă…
Ghidul nostru este fata de la biroul de informaţii. Iar locul ei la acel „birouaş” este luat de colegul care a fost ghid la grupul precedent. Grupurile sunt mult mai mici, noi am fost cam 20 de persoane (la Postojna erau 2 trenuleţe pline). Ghida noastră vorbeşte engleza şi germana, descrierile le face succesiv în ambele limbi. Nici vorbă de căşti audio cu înregistrări, nici vorbă de trenuleţe, nici vorbă de fotografi „oficiali” care te pozează la intrarea în peşteră pentru ca, la ieşire, să-ţi ofere poza cu „drăguţul” preţ de 6 EUR…
Ca să nu mai spun că există un drum de aproape 1 km de străbătut între zona de întâlnire şi intrarea efectivă în peşteră. E o plimbare plăcută…

Dar diferenţa cea mai mare este înăuntru!
Prima parte a peşterii pare oarecum banală. Formaţiunile sunt puţine şi mici. Pare „mărunt” pe lângă spectaculoasa Postojna. Explicaţii există: un tavan prăbuşit, o inundaţie majoră în 1963… în fine, parcă ce vezi e mai important decât faptul că există explicaţii pentru ceea ce nu vezi. Această zonă se numeşte „peştera tăcută”, trecem repede prin ea, aruncând o scurtă privire la cele câteva formaţiuni rămase: „orga”, „gigantul”…

Dar deodată trecem în partea activă a peşterii!
Activă pentru că un râu trece prin ea, un râu numit Reka.
Şi înaintea ochilor se deschide o imagine incredibilă! Un canion cu pereţi de aproape 100 de metri cu râuşorul nostru şerpuind undeva jos.
Drumul turistic rece aproape de marginea de sus a canionului, urcând şi coborând.

E ca o plimbare pe interiorul lui Grand Canyon, doar că acuma nu ai cerul deasupra ci un tavan de piatră. Este unul din cele mai mari canioane subterane din lume, iar priveliştea te face să te simţi ca în cartea lui Jules Verne „Călătorie spre centrul pământului”.
Nu, nu este o peşteră unde să admiri stalactite sau stalagmite. Nici nu ştiu dacă există în această parte a peşterii. Pur şi simplu nu te mai uiţi după aşa ceva. Ci priveşti ba în sus, ba în jos, ba spre celălalt versant al canionului. Unde, de altfel, se văd rămăşiţe din vechiul drum turistic, un drum mult mai abrupt, mai greu şi mai „jos”, mai apropiat de cursul râului Reka. De altfel, această apropiere de cursul râului a dus la abandonarea acelui traseu. Pentru că ar fi fost adesea acoperit de apă.

Cum? Poate râuşorul ăla mic din vale să se umfle încât să ajunga la 20 de metri înălţime??? Poate. A şi făcut-o de câteva ori, ultima dată inundând complet peştera!
Ajungem la jumătatea drumului nostru prin canion şi îmi întorc privirea. Undeva sus se vede o gaură mică în tavan. De fapt pe acolo am venit, e intrarea în „peştera tăcută”! Da, spaţiul din prima parte a peşterii e minuscul pe lângă imensitatea ce ne înconjoară! Mergem mai departe, spre ieşire…

Ieşire unde nu găsim magazine de suveniruri ci înscrisul care ne anunţă că Skocjanska este UNESCO World Heritage.
Şi după cei mai bine de 2km prin acel canion a venit vremea să ne închidem gurile ce rămăseseră căscate…

Dar bucuria ochilor nu se sfârşeşte aici. Pentur că ieşirea din peşteră îţi propune 2 opţiuni. La stânga, unica facilitate turistică, un lift ce te duce uşor spre bază. La dreapta drumul „pe jos”.
Ouf, ce să vă spun să alegeţi?
Drumul pe jos e superb, veţi face poze la greu.
Dar greu e şi drumul. Pentru că sunteţi la multe zeci de metri mai jos deât nivelul unde v-aţi lăsat maşina. Şi aveţi de urcat…
Dar se merită!

Postojna şi Skocjanska… 2 peşteri atât de diferite. Amândouă sunt de vizitat. Care e mai frummoasă? Greu de spus, depnde de gusturi. Postojna e clar mai plăcută, mai turistică, mai uşor de vizitat, mai … plină de pliante (inclusiv în română). Dar vă veţi surprinde rămaşi cu gura căscată doar în Skocjanska! Chiar dacă stalagmite şi stalactite vedeţi cu adevărat doar în prima.
Deci nu pot spune decât atât: vizitaţi-le pe amândouă! În aceeaşi zi! Va fi o zi plină, dar frumoasă! Foarte frumoasă!

Of, iarăşi am scris mult şi mai sunt multe de povestit despre Slovenia.
Ar fi frumoasele oraşe, capitala Ljubliana sau Maribor (care este capitală culturală europeană anul acesta).

Ar mai fi multele staţiuni termale (Dobrna, Zrece, Rogla, Ptuj etc), toate amenajate cu grijă şi oferind servicii excelente (saunaland-urile sunt super) şi posibilităţi nelimitate de a petrece timp în aer liber şi curat.
Dar întreaga Slovenie este un obiectiv turistic. Este suficient să ieşiţi de pe autostradă şi să rulaţi pe îngustele drumuri naţionale. Obiective turistice veţi găsi tot la 10-20 de km. Între timp puteţi lua masa la „gostilne”, hanuri ce oferă la preţ bun porţii uriaşe de mâncare. Şi în toate aceste drumuri sunteţi înconjuraţi de păduri şi pajişti verzi, de aer curat, de sate cochete cu casele împodobite cu flori. Nimic nu este părăsit sau lăsat în paragină.

O ţară frumoasă şi locuită de oameni harnici. Trecând prin ea, nu ai cum să nu-ţi aminteşti că „omul sfinţeşte locul”. Şi să te întristezi când ştii cum arată multe din locurile de unde ai plecat. Şi unde te întorci.

Vizitaţi Slovenia, prieteni!
Se merită!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s