Gânduri despre lume

Criza mondială văzută pe touchscreen

De vreo 2-3 ani pare-se că suntem în criză.
Mondială!
Adică toţi.
Şi pare-se că vom mai fi în criză încă multă vreme de acum încolo. Cel puţin tot asta aud la ştiri şi văd în ziare…
– Europa se luptă ca ţări întregi să nu dea faliment
– America de nord se vaită de stagnare economică, şomaj ridicat, deficite bugetare tot mai mari
– Asia continentală îşi pierde blazonul de rai al investiţiilor ca să nu mai vorbesc că nimeni nu mai vorbeşte de aşa-zişii „tigrii”
– Bănci imense se clatină sub presiunea creditelor neperformante.
– Consumul scade la nivel mondial.
– Bursele scad şi scad.
– Monezi puternice suferă devalorizări importante

Pfoai!
Când citeşti astea (şi multe altele) parcă te aştepţi să vezi în fiecare zi imagini precum cele despre criza din anii 30 ai secolului trecut sau chiar lipsurile imense de după cel de-al doilea război mondial. Imaginea este a unei lumi unde chiar şi în ţările bogate oamenii nu ştiu dacă mâine au ce mânca sau cu ce să se îmbrace!

Chiar?
Chiar aşa să fie?

Dacă tot vorbeam de burse, iată că privesc la articole despre capitalizarea bursieră a companiilor.
Pe primul loc se află o companie numită Apple.
Sunt sigur că ştiţi, Apple e acea companie care produce şi vinde produsele de mare succes numite iPhone, iPad, Mac, iPod şamd.
Departe de mine dorinţa de a minimiza calitatea acestei companii precum şi a produselor lor.

Dar iată că, în plină criză, în mijlocul unei perioade dezastruoase pentru omenire (asta dacă ar fi să credem ce apare prin media), oamenii consideră că cel mai bine este să investească în … Apple!
Apple, repet, furnizează produse care:
– nici nu se mănâncă
– nici nu le poţi îmbrăca
– nici nu te poţi adăposti în ele
Altfel spus, cea mai apreciată şi mai de succes companie din lume la ora actuală n-are nici în clin şi nici în mânecă cu nevoile de bază ale oamenilor!

Ce vinde Apple oamenilor nu este nici hrană, nici îmbrăcăminte, nici adăpost.
Dar oamenii cumpără cu un extraordinar entuziasm aceste produse!
Imaginile de la lansarea ultimului produs al acestei companii (iPhone 5) le găsiţi oriunde pe net şi sunt incredibile: cozile sunt mai lungi decât cozile la supa gratuită din timpul crizei din anii 1930!

Şi ajung la „criza” de acum…
Putem oare numi „criză economică” o perioadă în care oamenii au (arhi)suficient timp, bani şi energie să investească în produse care n-au nicio legătură cu nevoile lor de bază???
Paranteză: acum 2 săptămâni eram în Turcia. Era seară şi discutam cu un turc care avea o mică firmuliţă de servicii turistice. La un moment dat a văzut că aveam un măr („apple” în engleză) în mână. A uitat de orice posibilitate de a mai câştiga ceva bani şi a mutat discuţia de la ofertele firmei lui la ce mult îi place lui iPhone-ul. S-a necăjit tare când l-am întrebat dacă are 5-ul (ştiam că încă nu se vindea în Turcia). A privit cătrănit în jos şi a zis că are doar 4S. Închid paranteza spunând că Turcia este, totuşi o ţară săracă.

Criză?
Poate că totuşi această criză există dar în ţări mai sărace, nu? Hai să vedem!
De Turcia am vorbit, aşa că mă întorc la draga noastră Românie: Ei bine, la noi în ţară există peste 2 milioane de smartphone-uri, estimarea este că doar în 2012 se vor vinde peste 1 milion!
O ducem greu, aşa-i? Deh, e criză…

O lume în care telefoanele mobile „inteligente” (hai c-am tradus smartphone!) sau tabletele şi alte gadget-uri se vând „ca pâinea caldă” nu se poate numi o lume în criză!
O lume în criză este atunci când pentru a accede la acea pâine caldă din expresie oamenii stau cu zilele la cozi!

Criză economică mondială!
Aşa se numeşte „fenomenul” pe care-l trăim.
Numele este fals, fals, fals!
Pentru că sau nu este defel o criză, sau, dacă ea există, atunci nu e economică şi nu e nici mondială!

De acord, consumul mondial este în scădere.
Putem numi asta criză?
A consumismului poate, dar nu văd nimic rău în faptul că numărul de televizoare per familie scade de la 4 la 3!

Da, multe bănci se vaită de scăderea veniturilor şi chiar de pierderi.
Poate fi asta numită criză?
Posibil, dar atunci e vorba de o criză a cinismului şi a lăcomiei. Şi iarăşi nu văd nimic rău în asta.

Sunt oare mai mulţi oameni care mor de foame?
Pentru că da, asta ar fi o criză!
Ei, aici nu am date concrete.
Dar dacă totuşi există mai mulţi oameni acum care nu au acces la nevoile elementare ale vieţii, atunci, da, este criză!
Dar NICIDECUM o criză economică!
Ci o criză morală!
Pentru că dacă în România anului 2012 ar muri oameni de foame în timp ce se cumpără 1.000.000 de smartphone-uri… atunci este o mare, mare problemă.
Şi la fel putem vorbi la nivel mondial!

La nivel mondial, problema oricum există!
Sunt oameni care stau zile la coadă pentru a fi primii posesori ai unui iPhone 5. În acelaşi timp, mii de copii din Africa mor de foame.
Nu e în regulă, zău nu e!

Îmi aduc aminte de planul Marshall. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, SUA a lansat un extraordinar program de ajutorare economică a ţărilor din Europa de Vest. Rezultatul? Îl vedeţi ori de câte ori treceţi în Austria şi mai la vest: civilizaţie şi bunăstare!
Ce mă roade este că de atunci aşa ceva nu s-a mai întâmplat!
Ce mă roade este că atunci era o singură ţară cu potenţial economic mare (SUA) şi care a reuşit să sprijine dezvoltarea economică rapidă a multe ţări distruse. Dar chiar distruse (Germania era la pământ, sovieticii furaseră inclusiv fabricile)!
De atunci?
De atunci avem tot mai multe ţări bogate dar nici măcar una nu a fost ajutată! Nu la acel nivel!
Sigur că avem bănci şi organisme financiare care pun la dispoziţie diferitelor ţări bani pentru programe de dezvoltare (mda, băncile). Dar rezultatele nu se văd! Sunt atâtea ţări în lumea asta la nivelul la care era Germania după război… dar niciuna nu a fost ajutată să ajungă la nivelul la care a ajuns Germania după 20 de ani de plan Marshall!

Şi noi vorbim de o criză economică mondială???
Aiurea!
Nu există nicio criză economică!
Există însă o (tot mai) mare criză umană.
Nu au mai existat intervenţii ca planul Marshall din anii 1950 încoace. Dar vai, au existat enorm de multe intervenţii brutale, armate. Cei ce altă dată ofereau ajutoare celor suferinzi, azi le oferă bombe şi discursuri despre democraţie. Şi atunci ne mai mirăm că nu a mai existat niciun rezultat pozitiv de la planul Marshall încoace?

Nu, nu există nicio criză economică.
Există însă o (tot mai) mare criză umană.
Se spune că astăzi oamenii nu ar mai fi în stare să construiască piramide precum cele de la Gizeh. Trist e că astăzi oamenii nu mai pot să ajute pe alţii nu cum o făceau acum mii de ani ci cum o făceau acum 60 de ani.

Nu, nu putem vorbi de vreo criză economică.
Există însă o (tot mai) mare criză umană.
Pentru că la nivel mondial se cheltuiesc anual atâţia bani pe armament cât ar ajunge lumii întregi să mănânce o viaţă.
Pentru că se vorbeşte (mult) mai mult de sfere de influenţă decât de sprijin pentru cei în nevoie.

Nu dragii mei, nu este nicio criză economică.
Decât un noian de ştiri panicarde şi mincinoase.
Care, nu-i aşa? se citesc atât de uşor pe ecranul ultimului model de smartphone…

Nu pun nicio poză la acest articol…

Anunțuri

2 gânduri despre „Criza mondială văzută pe touchscreen

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s