Filme

Atlasul norilor sau cum se face un film „perfect”

În primul rând trebuie să precizez că în titlu mă refer la filme americane. Spre deosebire de producţiile „uncle Sam”, perfecţiunea are un cu totul alt înţeles pe alte continente.

În India un film perfect probabil că ar fi 90% dansuri în care o tânără indiana acoperită de un văl multicolor aruncă priviri şăgalnice spre un brunet aprig, de preferinţă Raj Kapoor.

În Europa perfecţiunea s-ar traduce într-un film-dezbatere filozofică de înalt nivel academic, totul într-un cadru cenuşiu spre întunecos, un film de la care ieşi cu serioase îndoieli asupra sănătăţii psihice proprii.

Dar să revin la filmul american…
Da, am vizionat acum câteva zile Atlasul Norilor – Cloud Atlas în original.
Şi mi-am dat seama că probabil am avut enorma şansă să vizionez filmul american perfect! Şi această idee de perfecţiune a cinematografiei hollywood-iene mi-a dat ghes să scriu acest articol, această cronică de film.

Hai întâi să vedem cum ar trebui să arate un film american perfect.
Care sunt ingredientele care ar trebui să intre în această salată artistică perfectă?

1.) Subiectul filmului
Ei, aici e o mare problemă. Filmul american tipic este cam aşa: personajul pur negativ face o faptă evident rea. Personajul pur pozitiv nu pare să aibe nicio şansă să îndrepte lucrurile. Şi totuşi, ajutat de EA (o frumoasă divă ce ne surprinde chiar cu accente de umor şi inteligenţă), personajul pozitiv iese biruitor! Şi filmul se încheie…
Filmul american perfect trebuie însă să fie mai profund.
Nu, nu vă speriaţi, nu există defel pericolul de a se ajunge la „complicăciunea” filmelor europene. Filmul trebuie să rămână american. Soluţii există: topicul filmului trebuie să fie în aceeaşi măsură simplu dar şi măreţ. Adică să atingă un subiect care este perceput ca deosebit de serios de către americani.
Aceasta se poate „asezona” cu absenţa personajului pur pozitiv, făcându-i pe toţi să comită niscaiva fapte reprobabile dacă nu chia ilegale (ouuuu! asta deja e scary!)

2.) Distribuţia:
Filmul perfect american trebuie şi în acest aspect să dea dovadă de seriozitate. Distribuţia trebuie să conţină actori recunoscuţi prin roluri, cum ziceam, serioase. Evident eroii noştri Bruce, Arnold, Silvester etc nu prea au cum să facă parte din aşa un film. Ştiu că e o dezamăgire mare, dar vă reamintesc că vorbim de filmul perfect, nu de filmul cu cel mai mare succes financiar!

3.) Politically correct:
Ei, cerinţa asta e obligatorie. Filmul perfect trebuie să fie corect din punct de vedere politic. Ce înseamnă asta? Păi trebuie ca printre personajele pozitive să fie reperaţi şi albi, şi negri, şi asiatici. Trebuie, de asemenea să fie şi bărbaţi şi femei.
Apoi să nu uităm de celelalte minorităţi!
Cel puţin una din femei trebuie să aibe un rol deosebit, ceva de conducere, ceva important acolo, posibil mai important decât al bărbaţilor.
Cel puţin unul din personajele pozitive trebuie să fie homosexual.
Iar pentru a atinge „perfecţiunea” este musai să conţină idei „religioase” care însă nu sunt ale niciunei religii…

4.) Garnitura
Evident că un film (american, da?) trebuie să fie garnisit cu cele mai bune condimente.
Iar condimentele de succes ale industriei cinematografice americane sunt cunoscute:
– scene de violenţă
– scene sexuale
– scene de umor
– fantezie, SF
– scene de urmăriri cu maşini
– scene de groază (dar mild, facem totuşi filmul perfect, da?)
De asemenea, trebuie urmată moda. De pe la Pulp Fiction încoace, se consideră că un film e cool dacă apar mai multe poveşti în paralel, poveşti care, la un moment dat, interacţionează între ele.

Da, avem deci reţeta filmului american perfect!
Au fost multe filme americane care au „tatonat” această reţetă dar nu au reuşit să pună absolut toate ingredientele.

Ei bine… aşteptarea a luat sfârşit!
Sunt bucuros să vă anunţ că a apărut filmul (american) perfect!
Da, este vorba de Cloud Atlas.
Şi hai să vedem dacă s-a respectat reţeta…

1.) Subiectul filmului
Foarte greu ingredient! Mai ales că e principalul. Dar ideea măreaţă a fost găsită. Şi ea pare venită direct din Declaraţia de Independenţă! E logic, fiind vorba de cea mai profundă scriere americană dintotdeauna. Plus că e cea mai respectată.
Şi ideea sună cam aşa: orice tiranie, orice opresiune, orice exploatare sau discriminare a omului de către om necesită în mod obligatoriu ridicarea la luptă pentru libertate! Indiferent dacă şansele par să fie nule, spiritul libertăţii va găsi întotdeauna o cale să triumfe!
Tadam!
Şi acest film are de toate!
Se trece de la sclavia negrilor şi dorinţa de dominaţie a corporaţilor până la un viitor în care oameni sunt crescuţi artificial doar pentru a sluji – o formă SF a sclavagismului.
Şi în toate, dar în absolut toate instanţele filmului apar ei, oamenii necunoscuţi dispuşi să lupte împotriva tiraniei până la sacrificiul suprem!
Cool!

2.) Distribuţia
Tom Hanks, Halle Berry, Susan Sarandon, Hugh Grant…
Mai e nevoie să spun ceva?
Fără îndoială, distribuţi e chiar superbă!

3.) Politically correct
O da!
Dacă la distribuţia de mai sus o menţionez şi pe Doona Bae sau Xun Zhou cred că nu mai e nevoie să insist asupra reprezentării tuturor raselor.
Xun Zhou este cea aleasă să fie simbolul luptei împotriva opresiunii în viitor (normal, doar şi femeile pot fi lideri, da?).
Iar cea mai „sensibilă” poveste de „dragoste” din film, amor din care iese şi o superbă simfonie care va străbate veacurile este … între 2 bărbaţi.
Cât despre partea „spirituală”, apar profeţi şi profeţii, apare şi un diavol (are şi nume, îi zice George), apare şi o discuţie despre rai şi iad. Dar pentru ca să fie un film evident „politically correct” autorii au avut grijă să lege creştinismul de ideea de sclavagism. Să nu cumva să se supere „ăilalţi”.

4.) Garnitura
Aici reţeta este aplicată „la sânge”. Nu a avut voie să lipsească niciun ingredient!
Urmăriri de maşini? Bifat.
Scene de sex? Bifat.
Violentă? Bifat.
Groază – tensiune? Bifat.
SF? Bifat.
Umor? Bifat.
Poveşti paralele? Bifat.

Rezultat final?
Reţeta respectată 100%!
Nimic nu lispeşte acestei salate artistice!
Consecinţă?
Nota filmului pe IMDB este 8.2! O nota foarte bună.
De altfel, această notă, precum şi distribuţia efectiv senzaţională m-au convins să merg la film.

Trebuie să mai spun încă un lucru.
Atunci când faci un film pornind de la o idee (ceva) mai complexă decât în mod normal şi când încerci să adaugi efectiv toate condimentele… salata care iese e … mare. Mai mare decât una „obişnuită”.
Altfel spus, filmul e lung. Are 3 ore.

Acum poate că ar fi momentul să vă povestesc filmul.
Iată că totuşi n-am să fac asta.
Pentru că am făcut-o deja.
V-am descris ideea filmului, idee ce se repetă în poveşti ce se petrec în timpuri diferite. Şi tot filmul se încearcă „asezonarea” acestei idei cu tot ce v-am descris mai sus.
Remarc totuşi scena evadării din azilul de bătrâni, câteva minute de umor sănătos deşi total în afara contextului filmului.

Concluzia mea: după 3 ore în care s-a repetat aceeaşi idee (apropos, se pare că autorii s-au temut că publicul american obişnuit cu filmele cu John Wayne nu va sesiza profunzimea ideei, aşa că au şi repetat-o de-a dreptul de câteva ori în film) eu m-am plictisit.
De fapt, m-am plictisit cam după primele 80-90 de minute. Apoi mă uitam când la film, când la ceas…

Mda, acest film respectă reţeta filmului „perfect”. La virgulă. Dar ce folos?
Se pare că arta nu poate fi descrisă în reţete. Şi asta e încurajator!
Posibil că filmul va rămâne cu o notă mare pe IMDB. Pentru că na, ce să-i reproşezi.
Mie însă acest film mi-a stârnit dorul după filmele cu John Wayne…

Anunțuri

4 gânduri despre „Atlasul norilor sau cum se face un film „perfect”

  1. 1. no fain, da amu’ cu fontu’… ce-ai avut? ca-i 3D si pe mine ma doare capu’ cand vad 3D:)))
    2. ii 3 ore!? filmul. poate o sa merg si eu daca nu ploua:), ca am mai auzit si de pe alte canale ca e OK:)
    3. cat la suta din film e ” Scene de sex? Bifat.”? nu de alta, dar sa stiu daca merg sau nu, si daca da de la ce ora:)))))))
    4. recomand „Jodaeiye Nader az Simin”, aka „A Separation” cu 8.5 pe IMDB. L-am vazut sambata si e chiar bun. Sunt curios la ce categorie l-ai baga pe asta:)

    1. 1. no, am schimbat tema, sper ca se vede mai bine
      2. 172 minute ca sa fiu precis… lung, prea lung…
      3. e doar bifat, nu e film erotic (nu te entuziasma :-P) – oricum, e N-15
      4. evaluez doar filme pe care le vad legal 😉

      Cand (de la ce ora) sa mergi la Cloud Atlas?
      Parerea mea: de la ora la care e mai ieftin biletul… la sfarsitul filmului o sa intelegi 😀

  2. nu există defel pericolul de a se ajunge la “complicăciunea” filmelor… vad ca ai folosit cu success asezonarea balcanica de „ciune” la sf. substantivelor 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s