Gânduri despre lume

O tragedie americană şi veşnicul „why?”

Nu, din păcate nu am să scriu despre romanul lui Th. Dreiser. Ci despre tragedia numită Sandy Hook.
Sandy Hook este o şcoală. Din oraşul Newtown, statul Connecticut, SUA.
Acum câteva zile, un individ înarmat a intrat în această şcoală şi a început să tragă.
Bilanţul acelei zile negre?
26 de morţi. Dintre care 20 de copii.
Da, acel individ a ucis 20 de şcolari. Copii care plecaseră să înveţe, fiecare după priceperea şi hărnicia lui. Copii pe care părinţii lor îi trimiseseră la şcoală, un loc bun în care să-ţi trimiţi copiii, nu-i aşa? Copii care nu aveau să se mai întoarcă acasă în acea zi…

Povestea completă pare un (alt) teatru al absurdului.
Individul (nu, nu-i voi scrie aici nici numele şi nici nu-l voi numi altfel decât „individ”) şi-a ucis întâi mama. Asta acasă la el! Apoi, a luat armele mamei sale (da! ARMELE MAMEI SALE CARE ERA INVATATOARE la Sandy Hook) şi a plecat spre şcoala ei. În final, individul a pus capăt şi propriei sale vieţi…

Drama asta a tulburat America!
Mai ales că, să nu uităm, un pic mai devreme, într-un mall numit Clackamas Town Center din statul Oregon, un alt… individ a ucis 2 oameni după care s-a împuşcat.
America e tulburată!
Mai ales că, de data asta, crimele au avut loc într-o şcoală. Şi majoritatea victimelor sunt copii. Cum e posibil aşa ceva?
„Why?”
„De ce?”
De ce se întâmplă aşa ceva?
De ce se ajunge acolo încât să fie ucişi nişte copii?
De ce atâta durere?
De ce e posibilă o asemenea tragedie?
Şi asta unde? În tocmai ţara ce se doreşte a fi stindardul democraţiei, al vieţii prospere, a libertăţii!

Citesc păreri şi luări de poziţie şi … mă întristez.

Văd că sunt acuzate jocuri video, ştirile, mass-media, şcoala, mediul educaţional, evenimente din copilăria individului…

SUA este, fără îndoială, ţara unde complexitatea nu-şi are locul. Fie în politică, fie în economie, fie în … filme, în America nu există loc de … înflorituri. Nuuu. Obiectivele sunt totdeauna simple şi uşor de definit.
Aliaţii sunt întotdeauna buni şi rău nu se găseşte în ei.
Duşmanii sunt întotdeauna răi şi bine nu se găseşte în ei.
Axele sunt două şi numai două: cea a binelui şi cea a răului şi America este creatoarea şi susţinătoarea axei binelui şi într-o permanentă luptă (bună!) cu axa răului!

Dar aici începe dificultatea.
Pentru că aceste evenimente, astfel de tragedii, nu sunt rare în America!
Şi, de fiecare dată, se caută explicaţii simple. Motive care încap într-o propoziţie scurtă!

Desigur, explicaţii simple până la urmă tot se găsesc.
Dar… cât de reale sunt aceste explicaţii din moment ce aceste tragedii se repetă şi se repetă şi se repetă???
Jocuri video? Să fim serioşi, evenimente ca acesta existau şi înainte de „era digitală”
Ştirile? Faptul că e mai uşor să ajungi la ştiri în urma unor fapte abominabile decât prin muncă cinstită? Da, sunt de acord cu ajunsul la ştiri. Dar explicaţia nu ţine, individul s-a sinucis înainte de a se vedea „pe sticlă”, deci motivaţia nu ţine.

Armele de foc la liber???
Aici se poate dezbate la nesfârşit:
Unii spun că în lipsa unor arme „la liber” astfel de tragedii ar fi mult mai rare. Şi au dreptate.
Alţii spun că şi fără arme de foc asemenea tragedii sunt posibile (vezi ce s-a întâmplat la o şcoală din China – în chiar aceeaşi zi un individ a ucis cu un cuţit mai mulţi copii într-o şcoală!) şi că, dacă învăţătorii de la acea şcoală ar fi avut voie să vină cu armele la lucru, ar fi putut împiedica ce s-a întâmplat. Şi au şi ei dreptate.

Personal sunt împotriva deţinerii de către civili a armelor de foc. Dar pot înţelege că unii oameni (mulţi) nu văd nicio altă soluţie pentru apărarea lor proprie decât posesia acestor arme. Şi acest lucru are şi el însemnătatea lui…

Rămâne faptul că toată această căutare de răspunsuri simple eşuează (la fel ca în precedentele cazuri) în două aspecte:
– nu răspunde la întrebarea „de ce?”
– nu previne nicicum producerea în viitor a altor tragedii asemenea

În ceea ce priveşte al doilea punct situaţia s-ar putea schimba!
Pentru că acuma e vorba de copii. Şi toţi părinţii din America nu-şi pot stăpâni de acum o întrebare. O întrebare care se va iţi în mintea lor în fiecare dimineaţă când împachetează ujina pentru micuţii lor: „Oare o să-i văd azi venind cu bine înapoi acasă?”

Sigur că există o „soluţie” pentru evitarea acestor tragedii. Pun ghilimele pentru că mă refer la „soluţia Big Brother”. Un sistem de control total, în care fiecare mişcare să-ţi fie urmărită, daaaa, un astfel de sistem ar da rezultate.
Până acum există o puternică împotrivire la o astfel de „soluţie”. Din teamă faţă de ce ar putea face cel/cei ce controlează un astfel de sistem.
Dar tragediile acestea creează o „piaţă”. O piaţă a fricii, a panicii. O piaţa a temerii pentru securitatea proprie şi a familiei. O piaţă în creştere!
Credeţi că un sistem de control total al oamenilor va fi impus?
Nu, el va fi CERUT de către oameni!
Cererea este deocamdată mică. Dar ea creşte… Şi unii abia aşteaptă să răspundă cu oferte acestei cereri.

Bun, dar care ar fi alternativa?
Dacă nu există o altă soluţie ce să facem? Nu mai bine aşa (adică „Big Brother”) decât să mai asistăm la asemenea tragedii???
Întrebarea e legitimă. Văzând că nu se găsesc răspunsuri la „de ce?”, văzând că nici măcar puternicele forţe poliţieneşti americane nu reuşesc să asigure o protecţie eficientă, cum să nu existe teamă?

De ce se întâmplă toate acestea?
Care este soluţia ca astfel de tragedii să nu se mai repete?
Unde să găsim protecţie împotriva acestor indivizi ce ne ucid în timp ce ne facem cumpărăturile şi ne omoară copiii în timp ce ei stau cuminţi pe băncile şcolii?
Ce să facem?
Unde sunt răspunsurile?
Unde e Răspunsul?

Nu, aceste tragedii nu vor înceta. Din păcate.
Cât despre răspunsul la „de ce?” şi la „acuma ce să facem?” el e (neaşteptat de) simplu.
Şi vine în câteva zile.
Sper că acuma nu vă gândiţi la calendare mayaşe!

E vorba de Crăciun!
Ah nu, nu e vorba de acel „Crăciun” cu goană după cadouri cu goană după reduceri, cu nervi şi îmbrânceli, cu mâncat slană şi cârnaţi, cu chefuri şi valuri de alcool, cu petarde şi artificii.

E ziua lui Hristos!
„În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
„Credeţi voi”, le-a răspuns Iisus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?
Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?
Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.” (Luca 13:1-5)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s