Despre mine...

Precum un copilaș…

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”” (Isaia 9:6)

Ajunul Nașterii Mântuitorului!
Ne pregătim pentru o imensă sărbătoare!
Aniversarea zilei în care bunul Dumnezeu și-a adus aminte de omenirea prăbușită în păcat și a trimis pe însuși Fiul Lui pentru a ne salva.
Sărbătorim ziua când, într-o iesle de lângă Betleem, s-a născut Iisus Hristos.

E interesant… de câte ori vorbim de Domnul ne gândim în primul rând la patimile Sale, la rastignirea Sa, la Învierea Sa. Desigur, și la minunatele Sale lucrări de învățare, de vindecare, de hrănire, de înviere.
Dar… în acea zi, Domnul era un nou-născut. Un bebeluș.
Da, cei 3 magi se închinau înaintea acelei umile iesle.
Da, păstorii se minunau de împlinirea mesajului primit de la îngeri.

Și totuși… El nu era pe atunci decât un bebeluș. Nu făcea nici minuni, nici nu deslușea Scripturile, nici nu hrănea lumea întreagă din Cuvântul lui Dumnezeu…
Era un bebeluș care avea nevoie de ajutor. De hrana mamei Sale, de protecția părinților care l-au luat din calea crimelor lui Irod.
El, Mântuitorul, nu a venit ca un Făt Frumos sau ca un Superman. Nu a crescut într-o zi cât alții în șapte. Nu a purtat semne ale măreției pe trup după care să fie recunoscut. Nu s-a născut cu vreo coroană pe cap și nici într-un palat. Nașterea Lui nu a izbit privirea!
El, Domnul, chiar a venit în trup pe pământ ca un simplu om.
Fiul Omului!
Un Copil…

Crăciunul este, în primul rând, o sărbătoare a copiilor.
Nu, nu numai a micuților care așteaptă cu nerăbdare cadourile de sub pom.
Ci a copilului din fiecare din noi.
El, Domnul, a venit pe lume ca oricare dintre noi.
El, Domnul, a fost, pe acest pământ, mai întâi un copil… așa cum am fost oricare dintre noi.
El a păstrat, în toată umblarea Lui pe acest pământ, blândețea, smerenia, curăția și puritatea pe care o au copiii.
Dar noi?
Mai păstrăm noi oare ceva din frumusețea copilăriei noastre? Din acea naivitate sinceră?

Crăciunul e ziua în care ne amintim că trebuie să rămânem și copii. Buni, blânzi, smeriți, sinceri, ascultători, cuminți, curați. Nimic nu trebuie să ia din noi această puritate a copilăriei!
Haideți să regăsim copilul din noi!
Acum, de acest Crăciun!

Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei 18:3)
De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.” (Matei 18:4)

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s