Filme

„Viaţa lui Pi” – mirajul lumii poveştilor

„Viaţa lui Pi” este un film.
Un film despre care încerc să scriu fără a dezvălui nimic din acţiunea lui. Ca nu cumva să stric plăcerea cititorilor de a-l vedea.

Da, e un film, dar un film mai … alfel decât obişnuitele producţii hollywood-iene. Atenţie! Nu spun mai bun, nu spun mai rău, doar … altfel.
„Viaţa lui Pi” este o ecranizare. A unui roman de Yann Martel, o carte foarte bine primită de public (înţeleg că s-a menţinut un an de zile în topul făcut de New York Times cu privire la cele mai bine vândute cărţi).

„Viaţa lui Pi” este, în primul rând, o poveste.
O poveste frumoasă cu un inconfundabil iz oriental. O poveste care ne aduce aminte atât de „Cartea Junglei” şi de personajul său Mowgli dar şi de magia celor „1001 de nopţi”.
Povestea este superb susţinută de imagini, încât, cufundaţi în scaun ne putem uşor închipui vraja creată de poveştile Şeherezadei, vrajă care l-a făcut pe regele Shahryar să uite de sentinţa dată.

„Viaţa lui Pi” este un film cu un conţin oriental dar realizat în cel mai pur stil hollywood-ian. E de-a dreptul incredibil cum tehnologia şi caracteristicile industriei americane de film reuşesc să susţină şi să scoată în evidenţă o poveste tipic orientală! Imaginile cu tinerele indiene dansând, explicaţiile semnificaţiei gesturilor din acele mişcări ciudate, insula suricatelor, balena fosforescentă… totul pare extraordinar de la locul lui, de potrivit…
Aş spune că „Viaţa lui Pi” este primul copil reuşit din tată Hollywood şi mamă Bollywood!

Sigur că povestea din acest film e frumoasă. E de-a dreptul magică.
Da, „viaţa lui Pi” o poveste orientală, o poveste despre viaţă, despre familie, despre singurătate, despre frumuseţe, despre culori, despre dansuri, despre minunăţia lumii în care trăim, despre legătura dintre oameni, despre
legătura dintre oameni şi natură, despre eroism, despre tinereţe, despre alegeri, despre bucurii şi suferinţe, despre a merge înainte.
Da, filmul este o frumoasă poveste despre toate acestea şi despre încă multe altele.

Dar este încă mai mult decât atât!
„Viaţa lui Pi” nu este doar o poveste!
Ci este o poveste despre poveşti!
O poveste despre cum poveştile pot fi parte din viaţa noastră! Cum pot să se confunde cu viaţa noastră!
Deja lucrurile se complică…
Pentru că filmul este impregnat de cultura orientală.
O cultură în care poveştile au un rol extrem de important.
Vorbim aici nu de acele poveşti europene pe care le citim / povestim copiilor / nepoţilor ca să stea cuminţi sau să adoarmă, ca să viseze frumos, ca să îşi dezvolte imaginaţia, ca să înveţe lucruri şi principii importante în viaţă.
„Viaţa lui Pi” este o poveste despre o viaţă care este compusă din poveşti, care ea însăşi e o poveste!
Şi aici, în acest punct, viaţa începe să se confunde cu o carte de poveşti. Deciziile oamenilor nu mai sunt altceva decât alegerea celei mai frumoase poveşti din cele disponibile. Adevărul-adevărat nu mai există, orice întâmplare are un punct de pornire, unul de final iar între ele… între ele se regăsesc un număr practic infinit de poveşti, fiecare luând pe cea preferată care astfel, devine adevărul său personal.

Finalul filmului nostru prezintă încă o poveste. Una spusă scurt şi prezentată nu ca adevăr ci doar ca o poveste alternativă la cea atât de frumoasă derulată până atunci. Şi acest final ne aruncă în faţă întrebarea: deci? care o alegi? Cei din film aleg, cu toţii, povestea frumoasă în detrimentul celei plauzibile…
Moment în care magia poveştii lasă să arate aspectul ei pervers. Pentru că marea majoritate a spectatorilor refuză să se gândească la „cealaltă” poveste, la cea „urâtă”. Pentru că frumuseţea de până atunci ne-a robit şi nu vrem să renunţăm la ea! Nici când ni se aruncă în faţă faptul că, probabil, e o… minciună!
În timp, gândindu-ne la film s-ar putea să ne schimbăm părerea, chiar să ne simţim manipulaţi.

Viaţa nu este o poveste, chiar dacă adesea ne-am dori.
Adevărul există şi el nu se poate substitui cu un evantai de poveşti din care să alegem pe cea preferată.
Filmul ne deschide însă ochii şi ne arată că parcă ne-am dori să nu fie aşa, parcă ne-am dori să trăim visând…

„Viaţa lui Pi”, filmul acesta… este, fără îndoială, frumos.
De o frumuseţe ireală pentru că vorbeşte de o lume ce nu va exista vreodată. Despre o lume a poveştilor.
Copiii vor fi entuziasmaţi să vadă acest film. Ei vor sări uşor peste filozofia orientală şi vor rămâne la povestea în sine. Sunt convins că, dacă vor povesti între ei filmul, nu vor menţiona dilema de la final.
Pentru adolescenţi filmul e un pic … periculos. E vârsta la care imaginaţia acopera adesea realitatea. „Viaţa lui Pi” tinde să încurajeze această atitudine…
Ce maturi… ei se vor simţi bine la acest film. Dar nu-l vor povesti probabil…

E un film frumos…

Anunțuri

7 gânduri despre „„Viaţa lui Pi” – mirajul lumii poveştilor

    1. morala?
      ca frumusetea unei povesti nu schimba faptul ca e doar… o poveste.
      Iar daca inlocuim „poveste” cu „miraj” sau chiar cu „imaginatie” lucrurile pot sfarsi rau pentru cei ce se lasa amagiti de … frumusete

      1. Nu cred ca semnificatia povestii se ascunde in faptul ca toti au ales povestea frumoasa in detrimentul celei plauzibile,doar povestea e menita sa ne readuca o credinta in Dumnezeu(zic „o credinta” pentru ca pi avea 3).De fapt,observati ca in a doua poveste zebra este marinarul,bucatarul e hiena,gorila e mama si pi este tigrul…dar lipseste un personaj,adica Pi.Acesta reprezinta „Dumnezeu” pentru animale,urmarindu-le in timp ce se lupta si strigand „stop”,dar dupa ce ramane ci tigrul continua sa il iubeasca,dar in acelasi timp se fereste de el.Pentru tigru sa fie parasit pe mare si sa se hraneasca rareori cu peste dupa ce a mancat toata viata cate 5 kg de carne pe zi era un chin imens,doar Pi i-a putut fi alaturi,dovada ca Dumnezeu e alaturi de noi in momentele grele ale vietii si ne iarta pacatele.De asemenea Pi este ranit ca la sfarsit tigrul nu s-a intors spre el macar pentru o secunda,ceea ce semnifica credinta pura nu prin supunere obsteadca(tigrul s-a intors imediat la fluieratul stapanului pentru a pleca de pe insula frumoasa,dar ucigasa, ce semnifica pacatul),ci prin iubire si recunostiinta.Iar la sfarsit Pi il intreaba pe scriitor ce poveste ar alege nu pentru a afla daca prefera plauzibilul sau fantasticul, ci de fapt il intreaba daca el crede ca este singur(in sens spiritual).sau cel putin asa cred,abia astept sa incep cartea.Este un film genial, preferatul meu, si sunt convinsa ca are mult mai multe semnificatii decat pot scrie intr-un comentariu pe blog.

      2. Da, e mare diferenta intre un film facut dupa o carte si unul „de la zero”. Cel putin in „cantitatea” de semnificatii.
        Pi avea, de fapt, 4 credinte, sa nu uitam ca el preda iudaism 🙂
        Personal, relatia dintre el si tigru am inteles-o ca fiind mai mult o incercare a unui adolescent de a nu se gandi la crima infaptuita. Un fel de schizofrenie. A avut nevoie sa fie tigru ca sa-si razbune mama ucisa. Si a purtat in el atat puterea cat si crima tigrului tot drumul lui. In momentul salvarii a reusit sa se desprinda de tigru, de drama tineretii sale. Partea lui „ucigasa” l-a parasit atunci, el (re)devenind un om pasnic si impaciuitor (foarte bine ales actorul pentru Pi matur, o voce calda si linistita). Undeva, cumva, el a ramas cu regretul despartirii bruste de „eul” imaginar, neuitand ca acel „eu” i-a dat puterea prin care a ajuns sa povesteasca despre acel naufragiu. Amintirea tigrului din el nu-l va parasi niciodata…

        Da, e un film plin de semnificatii. Si frumos. Dar raman la ideea ca e si periculos…

  1. E într-adevăr o desfătare vizuală aparte, chiar şi în 2D, necesară şi pentru a camufla „darwinismul”. Si în ce dubiu te lasă spre final… Să vedem nominalizările OSCAR pe 10 ianuarie!!!

    1. Da, e inca un film care nu „rateaza ocazia” de a incerca sa atace voalat crestinismul, numindu-l „poveste frumoasa”. Ideea comparatiei religiei cu povestea e atat de nelalocul ei in film (usor s-ar fi putut scoate) incat ma intreb daca nu cumva aceste atacuri au devenit „politically mandatory” in industria cinematografica.
      La Oscar va fi nominalizat, sa vedem la cate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s