Am vizitat

Los Angeles – Hollywood, baby!

După mici paranteze politice (:-D), haideţi să continuăm povestea periplului californian.
Şi ieşim din Los Angeles dar numai pentru a ne îndrepta spre suburbiile sale sclipitoare, cele ce au adus şi susţin faima marei metropole americane.
Şi, evident, începem cu… Hollywood!

Hollywood!
Fabrica de vise! Izvor nesecat de imagini, de emoţii, de sentimente. De toate felurile…
E imposibil să ne imaginăm cum ar arăta azi lumea dacă n-ar fi existat acest loc. Deşi, la ce succes are industria cinematografică, la ce loc ocupă consumul de filme în viaţa oamenilor, putem spune cu certitudine că Hollywood nu putea să nu existe!

Şi haideţi să intrăm!

Senzaţia de spectaculos se vede la fiecare pas: bulevardul cu stele, desigur. Multe, multe stele. Cu persoane care au insemnat ceva in domeniul numit „show business”. Şi sunt chiar multe, credeţi-mă! Dar nu numai persoane… ci şi personaje. Am văzut o stea dedicată lui Godzilla, spre exemplu. Ciudat, dar… na! Oricum, bulevardul (Hollywood Blvd, cum altfel?) e lung, e loc de încă muuuulte stele. Unele sunt deja puse. Deocamdată fără nume, aşteptând cuminţi să reprezinte noi şi noi persoane şi personaje de care va fi auzit toată lumea…


Inima, centrul Hollywood-ului este partea din Hollywood Blvd, între intersecţiile cu N Highland Ave şi N Sycamore Ave. O zona micuţă dar plină de agitaţie şi … „glamour”. Aici se găsesc Chinese Theater (cu urmele de mâini şi de picioare ale unor vedete), Dolby Theater, Buena Vista Theaters, El Capitan, muzeul de ceară Madame Tussaud, hotelul Hollywood Roosevelt, magazine şi sală de fitness, restaurante şi cafenele.


Dar, aceste clădiri n-ar fi nimic fără forfota de oameni din această zonă! De la angajaţi ai magazinelor ce te îmbie să intri să cumperi nişte suveniruri „extraordinare” la preţuri „de vis”, la reprezentanţi de firme ce fac tururi, artişti în pragul succesului (dar, evident, nu l-au trecut încă :-D) şi care îţi oferă spre vânzare cu CD-urile lor, la actori (tot în pragul succesului) care se plimbă îmbrăcaţi în costume „populare” (a se citi Spiderman, Batman, Darth Vader, Captain America etc) şi se lasă fotografiaţi pentru mici „atenţii”, la grupuleţe de oameni care vor să transmită mesajul lor… locul e arhiplin.
Şi, pe deasupra, turişti! Mulţi turişti chiar dacă nu se putea vorbi de sezon în februarie…

E spectaculos.
Deşi… dacă de îndepărtezi un pic de această zonă „centrală”… visul începe să se estompeze. Referirile la industria cinematografică rămân prezente. Dar sunt însoţite de imagini mai… na: persoane fără adăpost (clima de aici e propice pentru ei…), o curăţenie extrem de relativă şi un trafic groaznic.

Dar hei! Suntem aici să vedem Hollywood, aşa că ne întoarcem grăbiţi în zona centrală…

Şi intru la Madame Tussaud, la muzeul de ceară. Micuţ, dar spectaculos! Majoritatea exponatelor sunt excelent lucrate, asemănarea cu personajele din filme este (ajutată de iluminarea mai obscură) frapantă! Merită văzut!


Dar forfota de peste zi, stelele de pe trotuar, muzeele şi magazinele, cinematografele şi cafenelele nu-ţi dau dimensiunea exactă a ceea ce înseamnă strălucirea Hollywood-ului.
Pentru a înţelege tot trebuie să asişti la o premieră!

A fost o pură întâmplare că un film şi-a serbat premiera exact în zilele când noi vizitam Hollywood. E vorba de filmul „Oz the Great and Powerful”.
De fapt, nu contează filmul. Nici nu l-am văzut, de altfel. Nici actorii din el nu contează.
Ci faptul că premiera lui a avut loc în inima Hollywood-ului, la El Capitan Theatre. Şi că … am fost de faţă şi vă pot povesti prin intermediul acestui blog.

Ca o paranteză, recunosc că am vrut să nu stau. Erau aşa mulţi oameni strânşi acolo cu câteva ore înainte iar mie nu-mi chiar place înghesuiala. Şi nici statul în picioare ore în şir ca să văd… ce? Noroc cu Lavi care m-a convins că dacă tot am ajuns până aici ar fi păcat să ratam o premieră în direct.
A avut dreptate 🙂
S-a meritat!

Pe măsură ce se apropia ora începerii filmului, mulţimea devenea tot mai numeroasă.
Erau aşteptaţi actorii, regizorii, alte vedete.
Oamenii erau pregătiţi. Să fotografieze, să filmeze, să ia autografe.
Sincer nu am înţeles nici atunci şi nu înţeleg nici acum această pasiune pentru autografe şi altele.
Dar ce am înţeles este că această pasiune e de-a dreptul o meserie! O meserie de „fan” al cinematografiei. O meserie de cinefil. O meserie care înseamnă mult mai mult decât a urmări (multe) filme, decât a revedea de x ori cel favorite. Chiar mai mult decât a povesti despre ele.
Este o pasiune care include nu doar filmele ci şi tot ce ţine de industria cinematografică.
Am văzut oameni care cumpăraseră postere cu imagini din film. Aveau postere cu secvenţe în care apăreau diferiţii actori. Ei voiau să obţină autograful unui actor neapărat pe posterul cu poza lui! Autografele regizorului, scenaristului etc îşi aveau locul pe posterul cu genericul filmului. Alte postere erau dedicate pentru eventualii invitaţi importanţi. Posterele erau ţinute cu maximă grijă în nişte dosare speciale cu coperţi întărite… nu cumva să se îndoaie … comorile!

De altfel, vânătorii de autografe nici nu aveau la ei aparate foto sau de filmat. Nu-i interesa. Ei colecţionau aceste preţioase semnături.
Am tras cu urechea la discuţii între ei. Foarte tare! Vorbeau limba lor. Înţelegeam cuvintele, desigur, dar era ca orice discuţie între doi profesionişti, între doi experţi pe topicul lor: vorbeau despre evenimente de care eu nu auzisem dar pentru ei erau importante, fiecare înţelegea ce voia să spună celălalt încă de la jumătatea frazei, îi entuziasmau aceleaşi lucruri… impresionant. Ştiau exact cine urma să vină, în ce ordine şi din ce direcţie, ştiau cine are să fie mai darnic cu autografele şi cine mai zgârcit (evident sperau să prindă autografele mai… grele).

Am hotărât să stau lângă ei. Să verific dacă şi-au ales, într-adevăr un loc bun pentru … vânătoare.
Şi, după câteva ore de aşteptare, binişor după apusul soarelui… a început spectacolul!
THE SHOW!

Totul era pregătit: neoane de diferite culori îşi încrucişau fasciculele de lumină, un balon imens, luminat şi inscripţionat cu titlul filmului plutea la câţiva metri deasupra solului, o zonă pentru fotografii autorizaţi era amenajată în faţa intrării în cinematograf, lumea fremăta în aşteptare.

Brusc se aud primele ovaţii. Sau urlete 😀
Şi da, încep să apară vedetele şi invitaţii.
Rând pe rând, parcă programaţi la minut. Fără să ajungă actorii să se calce în picioare dar totuşi încadrându-se în program.
A fost exact cum vorbiseră „profesioniştii”. Vedete ce au trecut grăbite fără să lase în urmă vreo semnătură. Vedete ce au păşi încet pe lângă oamenii în aşteptare, dând autografe, zâmbind, pozându-se chiar cu cei doritori.
Priveam fascinat. Era ca un film care se derula sub ochii mei. Nu, nu am luat niciun autograf. Ceva poze am făcut, dar să nu credeţi că umblu la mine cu vreun DSLR profi. Neee, iaca acolo telefonul mobil…
Oricum, filmul ce se derula înaintea ochilor mei era mult mai fascinant!
Dar… ca orice film, a venit sfârşitul. Toţi invitaţii intraseră în sală, oamenii plecau…
Arunc o privire la „profesioniştii mei”: Tacticos, îşi aşezau „relizările” în dosarele speciale. Clar se pregăteau de plecare. Brusc, unul tresare şi îşi priveşte telefonul mobil. Lasă dosarele jos şi îşi reocupă locul la gardul ce desparte zona vedetelor de cea a spectatorilor.
„Mai vine cineva” şuieră el.
Deja nu mai am răbdare şi-l abordez: „Cine mai vine?”
Îmi aruncă o privire rapidă. Cred că îşi dă seama imediat că nu sunt din branşă. Totuşi, e binevoitor: „nu am aflat cine, doar că mai trebuie să ajungă cineva… e o surpriză!”.
Ha! Nu putem pleca! Vreau să vedem … surpriza!
Şi surpriza apare!
Cine să fie personajul care îndrăzneşte să întârzie la premieră?
Cine are atâta curaj?
O da!
E chiar el!
Arnold!

Ouf! Chiar e solid!
Dar Arnold ştie că a întârziat… Cu pasul mare se îndreaptă rapid spre intrarea în cinematograf. Nu se opreşte în ciuda strigătelor disperate ale admiratorilor şi… vânătorilor. Nu se opreşte nici în zona specială pentru fotografii cu acreditare. Dar… l-am văzut 😉
Acum e chiar gata!
Spectacolul premierei de la Hollywood.
La fel şi mica mea istorisire despre locul unde se fabrică visele.

Ah nu!
Mai am o istorisire pentru voi!
În caz că vă întrebaţi de ce industria cinematografică americană a cunoscut o asemenea dezvoltare chiar aici, la margine de Los Angeles, răspunsul e simplu: Banii.
Sigur că o zonă cu mult soare şi puţine zile ploioase e ideală pentru filmat.
Dar nu asta a fost decisiv.
Ci faptul că majoritatea patentelor legate de industria cinematografică erau deţinute de T.A. Edison, marele inventator american. Care trăia şi lucra în zona New York. Ei bine… Coasta Pacificului era locul ideal pentru a produce filme fără a plăti lui Edison drepturile pentru patentele sale 😉

Şi aşa a început legenda… care dăinuie şi azi!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s