Despre mine...

Între lacrimi şi bucurie, între jertfă şi biruinţă

El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru 2:24)

A trecut Vinerea Mare.
Vinerea în care prăznuim crucificarea Domnului Iisus Hristos.
Vinerea în care ne gândim, mai mult sau mai puţin, la suferinţele îndurate de Domnul de la Ghetsimani şi până la moartea Sa pe cruce.
Vinerea în care ne gândim, mai mult sau mai puţin, la greşelile şi la păcatele noastre.

Sigur, am putea spune că nu noi am fost aceia care am dorit moartea Lui. Că nu noi am fost aceia care L-am dat romanilor spre răstignire. Că nu noi am fost aceia care L-am biciuit, L-am scuipat, L-am lovit, L-am batjocorit. Nu noi I-am oferit oţet când I-a fost sete.
Şi, da, e adevărat!

Noi nu am fost pe dealul Golgotei atunci, acum vreo 2000 de ani.
Dar…
Dar păcatele noastre au fost!

Da, păcatele noastre au fost acolo. Greşelile noastre au fost acolo. Moartea noastră a fost acolo. Înrobirea noastră a fost acolo.
Iar El le-a luat pe toate.
A plătit pentru toate.
A suferit pentru toate.
Le-a răstignit pe cruce pe toate.

De ce?
Pentru gloria Lui?
O nu! După ce glorie să tindă Fiul lui Dumnezeu?
Ci pentru noi…
Pentru ca noi să fim iertaţi pentru greşelile noastre.
Pentru ca noi să fim curăţaţi de păcatele noastre.
Pentru ca noi să fim dezrobiţi din stăpânirea răului.
Pentru ca noi să nu mai fim sub puterea morţii.

Nu, nu am fost acolo.
Dar păcatele noastre au fost.
Vinerea Mare este timpul pentru plâns.
Să ne plângem păcatele pentru că pentru acestea a pătimit şi a murit Fiul Omului.

Dar să nu uităm că toate aceste lacrimi vor hrăni grăuntele bucuriei!
Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.” (Ioan 12:24)
Şi aşteptăm bucuria Învierii!
Bucuria biruinţei asupra morţii, biruinţă pe care Domnul o împarte cu toţi cei ce-L mărturisesc!

De la lacrimi la bucurie…
De la jertfă la biruinţă!

Slăvit să fie Domnul!

Sărbători luminate vă doresc!
Fiţi binecuvântaţi!

Anunțuri

Un gând despre „Între lacrimi şi bucurie, între jertfă şi biruinţă

  1. Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s