Politică

Razboi şi pace (o minianaliză a situaţiei din Ucraina)

Lev Nicolaevici Tolstoi. Romancier rus. Mare romancier rus.
A scris, printre altele, „Război şi pace”.
Privind la ceea ce se întâmplă zilele astea în Ucraina, titlul acestui roman al unui imens scriitor rus mi se pare a se potrivi ca o mănuşă.

Pentru că situaţia din Ucraina este… război şi pace. Simultan.
Cum e posibil aşa ceva?
Păi hai să ne uităm un pic:
Au intrat forţe armate ale unui stat pe teritoriul altui stat? Da
Au ocupat forţe ale unui stat străin unităţi militare ale Ucrainei? Da
Există în prezent în Ucraina un teritoriu care nu mai este sub autoritatea conducerii acestei ţări? Da
Deci e război!
Dar, în acelaşi timp…
A avut loc vreun schimb de focuri în Crimeea? Nu
A fost vreun militar sau vreun civil ucis de o forţă armată în Crimeea? Nu
A existat o declaraţie de război sau măcar o declaraţie de revendicare a unui stat asupra altui stat? Nu
Deci e pace!

Păi cum adică e şi pace şi război???
Sincer, nu ştiu… dar văd ca la ruşi se poate!
Ruşii sunt mai altfel, aş putea spune mai ciudaţi. La ei se pot întâmpla multe şi multe lucruri ce nouă ni se par de neînţeles la ei pot apărea drept normale. Cultură diferită, ce să faci?

Dar dacă am discuta acum doar despre diferenţele culturale între Rusia şi Occident am putea să cădem în sfera vorbei cu focul şi cu baba care se piaptănă.
Întrebarea ar fi ce urmează?
OK, e un fel de război combinat cu pace… dar situaţia asta spre ce duce? Că e imposibil să rămână aşa.

Ei bine, situaţia din Ucraina poate duce doar în două direcţii: spre pace sau spre război. Sau, dacă vreţi, „război şi pace” se poate transforma sau în „război şi război” sau în „pace şi pace”.

Şi totuşi… încotro se îndreaptă?

Ei bine, eu sper în pace. Şi voi toţi, sunt sigur de asta. Dar mă tem… şi aici îmi încep analiza.

Pacea pare foarte la îndemână.
Să fim serioşi, ruşii vor pace şi ucrainienii vor pace.
Mai mult, ambii ştiu că peninsula Crimeea e o zonă rusească, ruşii sunt majoritari acolo, Crimeea n-a fost istoric niciodată în Ucraina, a fost „transferată” Ucrainei pe timpul comuniştilor.
Nu are rost să revin asupra „pasiunii” conducerilor comuniste ale statelor federale de a încurca graniţele tocmai pentru a crea tensiuni suplimentare în rândul oamenilor ca să aibe cu ce se frământa şi nu să-şi dea seama de imbecilitatea sistemului (şi a liderilor acestuia).

Interesant de văzut este faptul că locuitorii din Crimeea nu s-au agitat niciodată să-şi ceară independenţa şi alipirea la Rusia. Deşi ruşii au fost majoritari acolo de la independenţa Ucrainei. Nici Rusia nu a făcut vreodată presiuni pentru aceasta. Crimeea funcţiona în Ucraina ca şi teritoriu autonom, cu Parlament propriu. Iar Rusia avea dreptul să-şi ţină acolo flota Mării Negre.
Toată lumea era mulţumită.
Păi şi când a dispărut această mulţumire şi cum?
Ei bine, totul se datorează excesului de avânt revoluţionar!
Când preşedintele filorus a fugit, „revoluţionarii” ucrainieni s-au trezit stăpâni pe putere. Periculoasă combinaţia asta între deţinerea puterii şi senzaţia că acum e momentul să schimbi tot!
Şi una din schimbările „revoluţionare” a fost trecerea de la 2 limbi oficiale (ucrainiană plus rusă) la una singură (cea ucrainiană). Că na, ruşii sunt răi şi nu ne lasă să ne băgăm în U.E.
Decizia asta a provocat panică în Crimeea!
Acolo unde toţi ruşii erau mulţumiţi chit că nu trăiau în ţara lor ci în Ucraina! Dar ce au văzut ei? Că încă din prima zi la putere, „revoluţionarii” de la Kiev au dat legea că limba lor gata! nu mai e bună!
Adică era bună până ieri dar de azi e ilegală!
Păi dacă de pe o zi pe alta au luat aşa o hotărâre… în zilele următoare ce-o să mai urmeze?

Îi condamnă cineva pe ruşii din Crimeea că nu le-a convenit ba chiar s-au speriat?
Eu nu.
Aşa că şi-au zis „nu mai e de trăit aici, hai înapoi la noi. Cu tot cu peninsulă, că aici am trăit întotdeauna”.

Cât despre ucrainieni… vor ei oare să menţină Crimeea în teritoriul lor cu orice preţ? Nu cred. Ucrainienii ştiu cum a ajuns Crimeea la ei şi nu cred că au pretenţii absurde. Dar ţinând cont de potenţialele probleme din estul Ucrainei (zonă locuită majoritar tot de ruşi) e clar că ar prefera să nu apară Crimeea ca şi precedent.
Soluţia?
Întotdeauna soluţia se găseşte în discuţiile între cele 2 părţi implicate.
Pot Rusia şi Ucraina să discute şi să-şi rezolve conflictul?
În teorie, da.
Rusia şi Ucraina nu se duşmănesc. Problemele lor sunt clare pentru amândouă părţile. Niciuna din părţi nu a avut în trecut poziţii sau pretenţii absurde.
Deci, din nou, perspectiva păcii pare dominantă.

Doar că…
Aţi văzut vreodată (în scoală, în liceu) doi prieteni buni luîndu-se la harţă? De la o temă, de la o remarcă aiurea, de la o fată, de la rezultatul unui meci de fotbal… din chestii clar mai puţin importante decât amiciţia lor?
Aşa-i că, de cele mai multe ori, după câteva priviri urâte aruncate unul altuia şi după nişte vorbe urâte şi ameninţări cei doi se potoleau? Şi redeveneau prieteni?
Sigur aţi văzut astfel de întâmplări.
Şi ele se terminau paşnic aproape de fiecare dată.
APROAPE de fiecare dată.
Pentur că sunt sigur că unii dintre voi au asistat şi la excepţii.
Excepţii în care cei doi (foşti) prieteni ajungeau să se bată, să-şi lovească prietenul cu ură. Excepţii urâte.
Ce făcea diferenţa?
Ei bine, aproape întotdeauna, diferenţa este făcută DIN EXTERIOR.
E suficient să se adune mulţi în jur, să comenteze, să-şi dea cu părerea, pentru ca măcar unul din cei doi să se simtă OBLIGAT să lovească.

De ce această discuţie despre prietenii din liceu?
Pentru că la aşa ceva asistăm în problema ucrainiană.
Şi riscul e mare. Pentru că nu vorbim despre o posibilă bătaie ce se lasă cu buze sparte, ochi vineţi şi o prietenie pierdută. Ci de un război distrugător!

Şi cine sunt cei „de pe margine”?
Americanii în primul rând. Apoi europenii.
Preşedintele american a dat deja cu bâta-n baltă. Ignorând situaţia reală a aplicat metoda clasică „dau din gură şi acuz”. Şi a declarat că Rusia este „de partea rea a istoriei” şi că acţiunile Rusiei „vor avea consecinţe”. Aceste declaraţii au fost ca urmare a faptului că Rusia nu s-a conformat cererii americane de a-şi retrage trupele din Crimeea.
Aici mai fac o paranteză.
Una culturală.
Când ruşii iau o decizie, ei nu simt nevoia să o explice americanilor. Nimănui de altfel. Iar dacă dau o explicaţie, o dau în termenii lor şi refuză să se plieze pe „carta valorilor occidentale”. Ruşii consideră legitim tot ce fac şi sunt efectiv enervaţi că americanii nu înţeleg. Ei sunt dispuşi să discute cu ucrainienii despre problemă, dar vor să discute „în ruseşte” nu „în americană”. Şi în niciun caz cu americanii de faţă.

Problema cea mare este însă de partea ucrainiană!
Pentru că printre „revoluţionari” se găsesc destui care, văzând sprijinul american şi european, încep să creadă că ar fi interesantă o confruntare cu Rusia. Nu aveau acest gând la început dar acuma îl au. Şi dacă acest gând îl îmbracă în cântece eroice… hopa! chiar că e … excitant!
O prima dovadă că o parte din liderii „revoluţionari” ucrainieni încep să fie atraşi de ideea unui joc cu focul este decizia de a crea „Garda Naţională”. Cu alte cuvinte o nouă armată, dar subordonată Ministerului de Interne.
Ce rost ar avea o noua armata vă puteţi întreba?
Aici e problema!
Pentru că vorbim de o armată care nu este controlată „militar”. Lipseşte disciplina şi organizarea militară şi face loc la „voluntari” mânaţi d emulte alte lucruri dar nu de raţiune. Plus că se crează exact în timp de tulburare. Şi i se mai şi pune un nume pompos, de parcă ar fi ceva esenţial pentru apărarea fiinţei poporului ucrainian.

Trupe paramilitare există deja în Ucraina.
De aceea, în Kiev au fost morţi. Morţi care nu există (încă!) în Crimeea!
Dacă aceste trupe paramilitare vor avea un cadru organizatoric legiferat de Parlamentul ucrainian vom asista la un atac necontrolat a unor aventurieri asupra cetăţenilor ucrainieni. Mai exact împotriva ruşilor din estul Ucrainei. Posibil chiar să deschidă un front înspre Crimeea.
Iar dacă acest lucru se întâmplă, controlul asupra conflictului dintre Rusia şi Ucraina nu va mai fi! Nici la ruşi, nici la ucrainieni, nici la americani, nici la europeni.
Ci va fi dezastru!

Din păcate nu văd niciun efort al „celor din jur” să oprească escaladarea conflictului în ceva nedorit.
Nu văd pe nimeni din „cei din jur” să aprecieze faptul că încă nu a fost împuşcat nimeni în conflictul ucrainiano-rus.
Nu văd pe nimeni dintre „cei din jur” care să facă eforturi ca acest „război şi pace” să meargă către „pace”. Americanii şi europenii continuă discursuri de lemn contrazicându-se pe ei înşişi (vezi Kosovo, o provincie ce nu a fost niciodată stat independent dar care a avut toată înţelegerea să-şi declare „democratic” independenţa de Serbia).

Da, ucrainienii şi ruşii vor pace. Şi ştiu cum să se înţeleagă şi să păstreze pacea.
Dar deja vocile „celor din jur”, voci ale unora mai degrabă curioşi de bătaie decât de împăcare, sunt cam tari.
Atât de tari că dorinţa de împăcare a celor doi prieteni se şubrezeşte… rusul a început să se enerveze iar ucrainianul se simte atras de aventura unei bătăi pe cinste!

Război SAU pace?
Doamne, fă să fie pace!

Anunțuri

Un gând despre „Razboi şi pace (o minianaliză a situaţiei din Ucraina)

  1. Da, bine scris,
    Doar ca lipseste una dintre motivatiile rusilor: ei nu vor accepta ca un spatiu de dimensiunea Ucrainei si aflat in coasta lor si cu iesire la Marea Neagra sa treaca in barca UE si eventual NATO. e prea aproape de centrul lor de putere, rastoarna balanta de putere la M.Neagra.
    Deci discutia de care vorbeai, intre „prietenii” Rusia si Ucraina, va da pace doar daca Ucraina accepta conditiile Rusiei, adica foarte aproape de ceea ce acceptase Yanukovici: renuntarea la UE, aderarea la spatiul Eur-Asiatic, preluarea unor companii ucrainene de capital sau companii ruse… si evident, extinderea autonomiei din Crimeea… cu posibile extinderi in zona de est si chiar Odessa, care sa creeze o zona „libera” alaturi de Transnistria, chiar daca d.p.d.v ONU cele 2 entitati sunt despartite de frontiera…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s