Gânduri despre lume

Criza imigranţilor – săraca Europă bogată

Încep cu o paranteză: acum puţină vreme pe forumuri puteai citi nesfârşite certuri relativ la criza din Ucraina. În principiu existau 2 tabere: cei care susţineau ca ruşii sunt de vină şi cei care susţineau că americanii sunt de vină. Nu prea existau alte variante. Orice ar fi scris cineva era imediat catalogat ca făcând parte sau din „tabăra americanilor” sau din „cea a ruşilor”.
În perioada aceea, un coleg cu privirea panicată mă întreba în fiecare zi dacă va fi război. Se referea la un război din ăla mare, mondial adică. Un război care să intre neinvitat şi in ţara noastră, în oraşele noastre, în viaţa noastră. Îi repetam că nu război mondial ne aşteaptă ci tulburări locale şi regionale. Dar care tulburări vor umple rând pe rând întreaga lume.
Perspectiva asta (a tulburărilor regionale) cumva nu i se părea periculoasă. Avea o totală încredere că în „civilizaţia vestică” nu e loc de tulburări. Adică o ducem bine, de ce nu i-ar conveni cuiva asta şi să înceapă tulburări?
Acest argument, ca „in Europa şi SUA ne merge bine” era, de altfel, şi argumentul suprem al „taberei americane” în aprigile contraziceri la problema ucrainiană. „Bă, tu dacă ţii cu ruşii, mută-te în Rusia şi mai vorbeşte de acolo când o să vezi cât e de bine”!

Ce voiam să spun cu această paranteză (pe care deci o declar închisă) este că bunăstarea este privită ca un garant al păcii. Un garant al democraţiei. Un garant al bunei înţelegeri. Un garant al faptului ca munca cinstită şi omul este respectat.
Vorba aia, cine e bogat are şi prieteni, are şi putere, are parte de bucurii şi satisfacţii.
Păi nu?

Ceea ce nu vor să înţeleagă mulţi oamenii este că bunăstarea este o CONSECINŢĂ. A păcii, a democraţiei, a bunei înţelegeri, a muncii cinstite şi a respectului celorlalţi. Şi nu o cauză!
Da, Europa este bogată.
Da, în Europa oamenii o duc bine.
Da, în Europa există democraţie.
Dar aceasta nu garantează nimic!
Ci vorbim de o consecinţă a unor eforturi depuse de oameni care acum sunt bătrâni sau nu mai sunt. Generaţii de oameni muncitori, cinstiţi, respectuoşi.
Aceleaşi lucruri sunt valabile şi pentru SUA, dar problema de care vorbesc azi priveşte Europa.

Mulţi dintre europenii de azi tind să uite şi să neglijeze aceasta relaţie cauză – efect.
Politicienii de azi ai Europei cer ţărilor mai puţin bogate să asculte sfaturile lor. Ba chiar, dacă nu o fac, îi ameninţă că… aşa nu vor ajunge niciodată să trăiasca precum în Europa (aici puteţi citi despre sancţiuni economice, despre ameninţări de oprire a ajutorului financiar etc).
Pentru că mai există o trăsătură interesantă a bogatului! El e convins că e mai deştept decât cel sărac. Pentru că dacă celălalt era mai deştept, ar fi dus-o mai bine el. Logic, nu?

Un bogat care nu înţelege că bogăţia sa este o consecinţă a unor lucruri în majoritate externe lui este sărac lipit.
Un bogat care nu înţelege că bogăţia lui nu-i arogă niciun merit şi nicio calitate ci doar responsabilităţi este sărac lipit.
Un sărac lipit care se află într-un mare pericol.
Pericolul de a se găsi faţă în faţă cu neputinţa lui.

Europa a trecut prin această situaţie cu ocazia crizei economice.
Iar acum trece din nou.
Doar că situaţia de acum s-ar putea să fie mai complicată şi mai dureroasă!

Criza imigranţilor!
Europa priveşte neputincios la năvala imigranţilor.
Zeci de mii de străini, zeci de mii de oameni vorbind limbi puţin cunoscute năvălesc în curtea bogatului şi cer să fie ajutaţi. Şi cer să fie sprijiniţi. Şi cer o parte din averea bogatului.
Oups!
Ce ne facem bogaţilor?
Ce ne facem cu aceşti străini care vor să intre şi să ne tulbure dulcele nostru ritm de viaţă?
Ce ne facem cu aceşti săraci din curtea noastră, din moşia noastră, de pe proprietatea noastră, aceşti săraci pe care nu i-am invitat niciodată să vină la noi???
De ce nu dispar ei pur şi simplu ca să putem noi să ne continuăm autoadmiraţia nivelului nostru de trai şi să ne dăm în continuare exemplu (pozitiv, evident) barbarilor ăstora? De la distanţă, desigur. Bineînţeles, în marea noastră bunăvoinţă vom continua să primim la noi pe moşie pe câţiva dintre ei … pe cei pricepuţi să muncească pentru sporirea bogăţiei noastre, desigur!

Nu vreau prin acest articol să analizez cauzele valului (valurilor) de imigranţi.
Şi nici ce ar trebui făcut cu ei.

Ci să atrag atenţia asupra a 2 lucruri:
Întâi la ideea greşită că suntem mai buni, mai frumoşi şi mai deştepţi ca alţii pentru că suntem „europeni”. Cine a hotărât de unul singur să se nască într-o ţară U.E. să mă contrazică. Cred că din rândurile de mai sus v-aţi prins despre ce am vrut să spun.

Doi este faptul că lucrurile tind să se complice.
Asta pentru că politicienii europeni sunt nepricepuţi. Şi nu-şi dau seama de asta!
Ei sunt, de fapt, oglinda europeanului de azi. Şi aici ne includ şi pe noi, românii cei europeni.
Am să aduc un mic argument (nu voi a vă plictisi şi poate voi mai scrie pe acest subiect, pentru că e vast).
Deci: războiul în Siria a început undeva în 2011. Valul de imigranţi a apărut în 2015.
Spuneţi-mi voi: câte discuţii serioase, dezbaterila nivel european înalt aţi văzut voi cu privire la perspectiva apariţiei valurilor de refugiaţi???
Da, am văzut destule păreri şi comunicate ale politicienilor europeni relativ la cine este de vină, am văzut sfaturi competente cum ar trebui să acţioneze părţile aflate în conflict. Am văzut toată „ştiinţa” bogatului de a aprecia ce se întâmplă printre „săracii barbari” aflaţi undeva departe.
Dar n-am văzut nicio gândire serioasă la topicul „ce ne facem dacă cei goniţi de război din casele lor vor venii la noi”?
Timp de 4 ANI, politicienii europeni s-au comportat siguri că un astfel de lucru nu ni se poate întâmpla!
Timp de 4 ANI, politicienii europeni s-au comportat ca nişte superoameni intangibili care binevoiesc a da sfaturi „oamenilor obişnuiţi” şi a-i cataloga în diverse feluri dacă nu aleargă în a asculta sfaturile lor.

Să ai tu 4 ani la dispoziţie să te pregăteşti pentru eventualitatea unui val de refugiaţi şi să nu faci nimic este o dovadă de imensă stupizenie.
Iar acum asistăm la acţiuni haotice: ridicări de garduri, impunerea de „cote de imigranţi”, închideri de graniţe şi, desigur, multe opinii despre ce ar trebui să SE facă.

Surprinzător poate, dar NICIUN politician nu-şi aumă vreo răspundere pentru acest haos.
NICIUN politician nu-şi asumă faptul că 4 ANI nu s-au pregătit cu nimic.
4 ani e enorm de mult în lumea de azi!
Câte tabere de refugiaţi puteai să construieşti în 4 ani?
Câte ajutoare pentru refugiaţi puteai să trimiţi – oferi în 4 ani?
Câte legi relativ la refugiaţi puteai să dai în 4 ani?
Câte înţelegeri cu statele aflate la marginea Schengen cât şi cu cele vecine Siriei puteai să implementezi în 4 ani?

Şi s-a făcut ce în 4 ani?
Nimic…
Iar acum niciun politician nu e vinovat de această inacţiune… De fapt niciunul nu se considera vinovat.

Săraca Europă bogată!
Ne-am gândit că bunăstarea noastră ni se cuvine şi e eternă.
Ne-am gândit că ţările sărace trebuie să demonstreze întâi că respectă regulile noastre pentru a căpăta bunăvoinţa noastră.
Ne-am gândit că suntem deştepţi şi avem soluţii la toate.
Ne-am gândit că suntem izolaţi pe stânca bunăstării noastre şi că doar noi hotărâm pe cine primim.
Ne-am obişnuit să analizăm „situaţii”, să judecăm acţiuni ale guvernelor şi am uitat de… oameni.
Şi, în final, ne-am ales politicieni puternici. Puternici în comunicate, puternici faţă de cei mici, puternici în a-i judeca pe „ceilalţi”.

Dar acum, lucrurile se schimbă.
Şi s-ar putea să se schimbe tot mai mult…

Până la urmă e bine. E bine când oamenii se trezesc din vise…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s