Startul sezonului 2009 – 2010 a adus la UTA un nou proiect.
Nu ţin minte sa se fi dat un nume acestui proiect, e vorba despre alianta UTA – Gloria – Atletico – UVG – CLM/CJ.
Practic, coordonatele proiectului erau / sunt următoarele:
1. UTA este echipa fanion, este reprezentanta fotbalului arădean, prin UTA trebuie să se obţină performanţă sportivă
2. Gloria este echipa a 2-a
3. Atletico se ocupă de viitorul fotbalistic al Aradului, de gestiunea copii – juniori
4. UVG asigură finanţarea privată, este finanţatorul principal al proiectului
5. CLM şi CJ validează proiectul ca fiind unul al intregii comunităţi şi sprijină şi financiar clubul. Acest suport ar fi şi un îndemn pentru comunitatea de afaceri arădeană să ajute financiar echipa.
Până aici totul sună bine. Şi chiar a funcţionat destul de bine! O vreme…
Dar acum, pe final de sezon, proiectul acesta, menit a fi pe termen lung, e în prag de destrămare.
De ce?
Păi în primul rând, proiectul avea, din start, 2 mari probleme:
– nu se spunea cine e „şeful”
– nu se reglementau relaţiile dintre „aliaţi”
Totuşi, lucrurile s-au mişcat la început. Astfel, în conducerea clubului sau prin preajma lui au apărut Mezsar (Atletico), Cancel si Zăhoi (S. Ion – Gloria), Moşneag (CLM). Adică mai toţi actorii. Dar …
Dar fericitul mariaj n-a ţinut mult.
Şi, ca de obicei, problemele apar când e vorba de … bani.
Pentru că finaţarea asigurată de UVG şi autorităţile locale nu a fost (nici pe departe) suficientă pentru a acoperi imensele găuri lăsate de „gestiunea Chirilă”. Plus greşelile din perioada „Bara – Ion” (vezi cazul Vasilievici).
Iar Aradul a stat mai degrabă în expectativă, sponsorii fiind puţini iar sumele mici. Şi, bineînţeles, au reapărut tensiunile şi acuzaţiile relativ la vinovaţii gestiunii precedente.
În această tensiune crescândă, Ionuţ Popa a încercat singura variantă posibilă: promovarea! Cu speranţa că, astfel, noi surse de finanţare ar fi apărut şi problemele ar fi dispărut.
Dar promovarea a fost ratată şi proiectul se clatină.
Totuşi, vorbim de un proiect gândit pe o perioadă lungă, nu pe un sezon. Vorbim de un proiect de construcţie, nu de promovare imediată.
Şi atunci? Ce nu merge? Ce face ca acest proiect să nu funcţioneze?
E vorba de „războiul rece”!
Adevărul e simplu: UTA de azi depinde de 2 persoane: Sandu Ion şi Gheorghe Falcă!
Două persoane care nu vor să-şi asume responsabilitatea conducerii echipei dar nici nu le place ideea unei UTA care să nu depindă de ei.
Care nu se prea înţeleg între ei.
Care nu au încredere în nimeni.
Prea seamănă totul cu un război rece în care fiecare din părţi şi-a rezervat o bombă prin care poate distruge proiectul, prin care poate arunca clubul în haos.
În plus, această situaţie desfiinţează practic reprezentativitatea la nivel de club.
Mai exact, dacă un investitor doreşte să preia clubul… cu cine vorbeşte?
Cu cine discută?
Cu cine negociază?
Totul e vag şi intuiesc o descurajare rapidă a oricărui investitor CINSTIT.
Şi „cireaşa de pe tort”: această stare de fapt blochează evoluţia clubului!
Ca în orice război rece, fiecare parte ajunge să se teamă cel mai mult de … schimbare. Pentru că orice evoluţie a situaţiei ar putea duce la pierderea propriei puteri. Inacceptabil!
Astfel, un investitor devine cu atât mai „periculos” cu cât ar putea elimina din dependenţa clubului faţă de „combatanţii” actuali.
Da, potenţialii investitori sunt primejdioşi pentru cei doi!
Şi deci viitorul?
Mă tem de o nesfârşită „reconstrucţie”.
Mă tem de un nesfârşit război rece presărat cu speranţe ratate.
Mă tem că nu va apare niciun investitor suficient de bogat, diplomat şi răbdător ca să poată răzbi prin hăţişurile acestui război rece.
Mă tem că doar evenimente externe negative mai pot „rupe pisica”. Da, aici intră (şi) o retrogradare…
Dar sper!
Sper că acest club va continua să fie iubit! Şi astfel să atragă oameni care să-l slujească! Cu dragoste, cu suflet, cu respect, cu râvnă…
Claudiu Meissner - blog personal 