Daca aş fi Falcă…

Dacă aş fi Falcă…

 

 

 

S-a vehiculat mult, enorm de mult, în (tulburata) perioadă din noiembrie încoace, întrebarea „De ce nu face Primăria ceva / mai mult pentru UTA?”. Când totul e atât de limpede: ce se poate face, cum se poate face şi, mai ales, de ce să se facă ceva. Revista ce o aveţi în mână descrie toate aceste lucruri.

Atunci?

De ce nu sunt Consiliile Local şi Judeţean asociate cu UTA? De ce nu sunt ele implicate în toate deciziile majore relativ la viitorul Aradului alb-roşu? De ce suporterii şi conducerea Aradului sunt în tabere opuse, de-a dreptul duşmani? Când totul este (mă repet) atât de limpede…

 

Şi, în acest moment, empaticul din mine mă întreaba: „Tu ce ai face dacă ai fi în locul lui, al primarului Aradului???”

 

Hmmm… pentru a răspunde, cred că întâi ar trebui să (mă) lamuresc ce înseamnă „a fi Falcă”.

 

„A fi Falcă” înseamnă în primul rând sa fi un politician. Un politician de succes. Un politician cu putere şi influenţa. Un politician la modă chiar. Niciun dubiu. Un politician care câştigă Primăria Aradului practic fără emoţii are succes. Un politician care conduce una din cele mai puternice organizaţii locale a celui mai puternic partid din ţară e puternic. Un politician care este finul Preşedintelui si practic al şefului partidului este influent si la moda.

Dar… Dar orice monedă are doua feţe. Falcă e politician. De succes. La modă. Cu putere şi influenţă. Iar în politică lucrurile se schimbă. Uneori rapid. Azi eşti sus, mâine jos. Apoi, sunt mulţi care râvnesc la succesul tău, la puterea ta, la influenţa ta. Şi nu vor ezita să profite de cea mai mică oportunitate de a te ataca. Ai succes, eşti înconjurat de multe persoane dar… câti îţi sunt de fapt prieteni?

 

„A fi Falcă” înseamnă apoi să fi primarul Aradului. Al unui oraş relativ mic, aflat aproape de graniţa ţării. Un oraş ce a cunoscut o creştere rapidă in ultimii ani dar care rămâne cu o influenţă redusă la nivel naţional. Un oraş de o deosebita diversitate etnică si religioasă, un oraş cu oameni mândri, un oraş cu cu o frumoasă istorie în sport, un oras ce a dat pe … UTA!

 

„A fi Falcă” înseamnă, în fine, a fi pus înaintea unei situaţii delicate. O parte din oraşul pe care-l conduci, o parte din tinerii acestui oraş, îţi cere, cu vehemenţă, să ajuţi UTA. Şi-ţi şi arată cum au făcut în situaţii similare primarii altor oraşe. Asta în timp ce tu eşti convins ca deja faci (prea) multe pentru UTA. Dar ei au ajuns să te considere un duşman al echipei, unul care vrea doar sa darâme stadioane şi să vânda terenul pe bani şi şpăgi.

 

 

Deci ce aş face dacă aş fi Falcă?

Depinde mult de ceea ce-mi doresc. Sunt primar al Aradului, un orăşel de provincie. Şi sunt ambiţios. Şi ştiu că valul care mă poartă acum s-ar putea sparge in 4-5 ani. Şi apoi?

Am 2 variante: să „trag” spre mai sus şi asta înseamnă Bucureşti, sau să mă consacru administraţiei locale. Nu pot avea mai jos de aceste 2 obiective: merg la Bucureşti să ajung prim ministru sau preşedinte, sau ramân în Arad sa fiu cel mai longeviv primar, să fie „Aradul meu”.

Pentru ambele variante un lucru e sigur: nu am nevoie de probleme. Nu am nevoie de reclamă proastă, nu am nevoie de bile negre de care să se lege pe viitor adversarii mei. Şi am o problemă mare: manipulaţii ăia din SCU. Şi mai apare câte un ziarist nenorocit, culmea, apreciat in oraş, care se bagă şi el în seamă. Le dau amenzi şi nu se potolesc. Le resping nenorocitele alea de proiecte ale lor şi nu se lasă. Le spun că eu le plătesc stadionul ălă amarât şi ei tot mă înjură. Nu-i suport! Niciodata n-o să mă pun să stau cu ei de vorbă şi nimic din ce vor ei n-o să se aprobe! Niciodată!

 

 

Redevin eu:

Aici, în acest punct suntem azi. Aici aş putea încheia articolul şi realitatea ar fi bine descrisă.

Dar nu! Pentru că eu mă încăpătânez să fiu optimist. Să construiesc pe speranţe. Să cred in oameni.

 

 

Şi redevin Falcă:

Sunt inteligent şi sunt Primar al Aradului. Al acestui oraş frumos cu oameni mândri. Am fost de câteva ori la meci la UTA şi mi-a plăcut. Mi-a plăcut atmosfera. Mi-a plăcut să stau de vorbă cu oamenii din jur, oameni pe care nu-i cunosc şi care nu mi-au cerut niciun favor. Doar am vorbit cu ei despre UTA. Despre UTA a Aradului meu.

Da, suporterii m-au huiduit. Da, cei din SCU mi s-au împotrivit. Dar eu sunt Primarul şi ştiu că nu pot face totul perfect. Că întotdeauna vor fi oameni nemulţumiţi în oraşul meu. Dar eu sunt cel mai sus in acest oraş. Şi sunt încredinţat ca cel mai sus e acela care lucrează pentru toţi cei de mai jos. Şi ştiu ca nu ajut pe nimeni dacă ma gândesc la răzbunare, nici dacă-i bănuiesc pe utişti că ar fi manipulaţi politic.

Am eu, Gheorghe Falcă, primar al Aradului, puterea să trec peste tot ce s-a spus şi s-a scandat şi sa merg eu spre arădenii mei ce ţin cu UTA? Pot eu să fac asta? Da, pot. Şi, indiferent ce viitor va avea cariera mea politică, ştiu ca dacă pot să fac asta, pot avea succes în orice funcţie.

 

 

 

P.S.: Autorul acestui articol e unul din oamenii care a vorbit pe stadion cu primarul Aradului, avînd abonament la tribuna I. Doar despre UTA. Şi acele mici conversaţii de 2-3 minute îmi dau speranţa că Aradul, prin primarul său ales vrea şi poate să ajute UTA. Că vrea şi poate să discute constructiv cu „comunitatea utistă” din oraşul pe care-l slujeşte. Şi sper…